1. [DEX '09] PORNITURĂ, pornituri, s. f. (Înv. și pop.) Porțiune de teren deplasată prin alunecare. – Porni + suf. -tură.
2. [MDA2] pornitură sf [At: AMIRAS, ap. LET2. III, 128 / Pl: ~ri / E: porni + -tură] 1 Deplasare a unor mase de teren, sub acțiunea gravitației, cu sau fără intermediul apei Si: surpare. 2 (Ccr) Porțiune de teren deplasată prin alunecare. 3 (Îrg) Parte înclinată a unui obiect care de obicei este vertical sau orizontal. 4 (Îvr) Supărare mare. 5 (Îvr) Violență.
3. [DLRLC] PORNITURĂ, păruituri, s. f. Porțiune de teren deplasată prin alunecare.
4. [Scriban] pornitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Locu de unde pornește (începe) un lucru. Teren pornit (dislocat) din cauza apeĭ (V. avalanșă). Fig. Pornire, avînt, violență.
5. [DOOM 3] pornitură (înv., pop.) s. f., g.-d. art. porniturii; pl. pornituri
6. [DOOM 2] pornitură (înv., pop.) s. f., g.-d. art. porniturii; pl. pornituri
7. [DAR] pornitură, pornituri, s.f. (înv. și pop.) 1. porțiune de teren deplasată prin alunecare; surpare, deplasare. 2. parte înclinată a unui obiect. 3. supărare mare, furie, pornire; violență, vehemență.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL