1. [DEX '09] POPULAȚIUNE s. f. v. populație.
2. [MDA2] populațiune sf vz populație
3. [DN] POPULAȚIUNE s.f. v. populație.
4. [Șăineanu, ed. VI] populați(un)e f. 1. număr de locuitori într’o țară; 2. reunire de oameni din aceeaș țară, din acelaș oraș, de aceeaș condițiune.
5. [Scriban] *populațiúne f. (lat. populátio, -ónis). Totalitatea locuitorilor uneĭ țărĭ, uneĭ regiunĭ saŭ uneĭ localitățĭ: populațiunea Româniiĭ e de 20 milioane. Totalitatea oamenilor, animalelor saŭ plantelor care formează o categorie particulară: populațiunea școlară a unuĭ oraș, populațiunea funduluĭ mărilor. – Și -áție.
6. [DEX '09] POPULAȚIE, populații, s. f. 1. Totalitatea locuitorilor unei țări, ai unei regiuni, ai unui oraș etc.; poporație, poporime. ♦ (Biol.) Grup de indivizi aparținând aceleiași specii de animale sau plante care coexistă în aceeași arie geografică. 2. (În sintagma) Populație de stele = ansamblu de stele grupate după vârstă, poziție, compoziție chimică etc. [Var.: (înv.) populațiune s. f.] – Din fr. population.
7. [MDA2] popolație sf vz populație
8. [MDA2] populație sf [At: (a. 1817) URICARIUL, IV, 303/20 / V: (înv) ~polație, ~țiune / Pl: ~ii / E: fr population] 1 Totalitate a locuitorilor unei țări, ai unei regiuni, ai unui oraș Si: (îvp) obște, (îrg) poporime (1), (înv) norod, poporație (2). 2 (Rar; pex) Mulțime de oameni. 3 Seminție. 4 Trib. 5 Grup de indivizi aparținând unei specii de animale sau plante, care trăiesc într-o anumită regiune ori arie de răspândire a speciei respective și care au anumite caracteristici.
9. [CADE] *BIUROU, BIROU (pl. -ouri) sn. 1 Masă de scris cu sertare pentru ținut acte, dosare, etc. (🖼 491) ¶ 2 Camera sau localul în care-și are cineva biuroul sau în care lucrează mai mulți funcționari ai unei administrațiuni ¶ 3 Secțiune administrativă într’un minister și slujbașii cari fac parte din ea ¶ 4 Prezidentul, vice-prezidentul și secretarii unei adunări ¶ 5 Birourile Camerii, Senatului, comisiunile însărcinate cu studierea unor anumite chestiuni ¶ 6 ~ de plasare, ~ de servitori, stabiliment particular care se ocupă cu plasarea lucrătorilor, slugilor, funcționarilor, etc. ¶ 7 ~l populațiunii 👉 POPULAȚIUNE [fr.].
10. [DEX '98] POPULAȚIE, populații, s. f. 1. Totalitatea locuitorilor unei țări, ai unei regiuni, ai unui oraș etc., poporație, poporime. ♦ Totalitatea indivizilor animali sau vegetali (din aceeași specie) răspândiți pe un anumit teritoriu. 2. (În sintagma) Populație de stele = ansamblu de stele grupate după vechime, poziție, compoziție chimică etc. [Var.: (înv.) populațiune s. f.] – Din fr. population.
11. [DLRLC] POPULAȚIE s. f. Totalitatea locuitorilor unei țări, ai unei regiuni, ai unui oraș etc. [Mantua] este oraș mare, populație are puțină. GOLESCU, Î. 129. – Variantă: populațiune (CARAGIALE, O. III 144) s. f.
12. [DN] POPULAȚIE s.f. Totalitatea locuitorilor dintr-o țară, dintr-o regiune etc. ♦ (Biol.) Ansamblu de organisme ale unei specii care coexistă în aceeași arie geografică. [Gen. -iei, var. populațiune s.f. / cf. fr. population].
13. [MDN '00] POPULAȚIE s. f. 1. totalitatea locuitorilor dintr-o țară, regiune etc. ♦ ~ activă = totalitatea oamenilor ocupați în procesul muncii sociale. 2. (biol.) grup de indivizi înrudiți, dar genotipic diferiți, ai unei specii, delimitat în timp și spațiu. 3. ansamblul de indivizi supuși unui studiu statistic. (< fr. population)
14. [DOOM 3] populație (desp. -ți-e) s. f., art. populația (desp. -ți-a), g.-d. art. populației; pl. populații, art. populațiile (desp. -ți-i-)
15. [DOOM 2] populație (-ți-e) s. f., art. populația (-ți-a), g.-d. art. populației; pl. populații, art. populațiile (-ți-i-)
16. [MDO] populație
17. [Argou] a da cu coastele în populație expr. (d. o femeie de moravuri ușoare) a întreține relații sexuale cu un număr nelimitat de parteneri; a duce o viață libertină.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL