1. [DEX '09] POPORIME s. f. 1. (Înv. și reg.) Populație (1). 2. (Înv.) Popor (4). – Popor + suf. -ime.
2. [MDA2] poporime sf [At: SĂULESCU, HR. I, 45/20 / Pl: ~mi / E: popor + -ime] (Îrg) 1 Populație (1). 2 Gloată.
3. [DLRLC] POPORIME s. f. (Învechit) Popor, norod, mulțime; populație. Alerga poporimea din toate părțile, cu mic, cu mare. ISPIRESCU, L. 141. Să fi văzut... banda de călușari, care venise tocmai de pe malul Mureșului să inimeze poporimea din Brașov, în acele zile solemne, prin dansurile ei minunate. ODOBESCU, S. I 468. Vechiul Luvru e deschis Poporimei din Paris Care aleargă să privească Armia Cavalerească. ALECSANDRI, P. II 83.
4. [Scriban] poporíme f. (d. popor). Poporu dintr’un loc saŭ dintr’o localitate, populațiune: toată poporimea a venit la paradă.
5. [DOOM 3] poporime (înv., reg.) s. f., g.-d. art. poporimii
6. [DOOM 2] poporime (înv., reg.) s. f., g.-d. art. poporimii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL