1. [MDA2] poporean, ~ă smf vz poporan
2. [DLRLC] POPOREAN, -Ă s. m. și f. v. poporan2.
3. [DEX '09] POPORAN, -Ă, poporani, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care aparține poporanismului, privitor la poporanism. 2. (Înv. și pop.) Popular. II. S. m. și f. 1. (Ieșit din uz) Persoană care făcea parte din grosul populației; spec. sătean, țăran. 2. (Înv. și reg.) Enoriaș. – Popor + suf. -an.
4. [MDA2] poporan, ~ă [At: (a. 1675) GCR I, 220/26 / V: ~rean (Pl: ~reni, ~rene) / Pl: ~i, ~e, (reg) ~răni, ~răne / E: popor + -ean] 1 smf (Îrg) Enoriaș. 2 smf (Pex) Credincios. 3-4 smf, a (Îrg) (Persoană) care face parte din grosul populației. 5 smf (Îrg; spc) Țăran. 6 smf (Îrg; pex) Concetățean. 7 a (Înv) Care aparține poporului (11) Si: poporal (1). 8 a (Înv) Care se referă la popor (11) Si: poporal (2). 9 a Care provine din popor (11) Si: poporal (3). 10 a Care servește interesele poporului (11) Si: poporal (4). 11 a Creat de popor (11) Si: poporal (5). 12 a Specific unui popor (11) Si: poporal (6). 13 a Caracteristic culturii unui popor (11) Si: poporal (7). 14 a (D. curente literare) Care susține că principala sursă de inspirație trebuie să fie poporul (11), în special țărănimea, precum și viața, sentimentele și aspirațiile acestuia. 15 a Care aparține poporanismului (1). 16 a Referitor la poporanism (1). 17-25 (Înv) Popular (12-20).
5. [DLRLC] POPORAN2, -Ă, poporani, -e, s. m. și f. 1. (Mai ales la m. pl.) Credincios care aparține linei parohii; enoriaș, parohian. (Cu pronunțare regională) Cînd avea el chef, îl auzeam și noi, poporănii, cum își înalță glasu-i dulce de tenor. SADOVEANU, E. 126. Preoți și dascăli și poporăni ca aceia de făceau mare cinste satului lor. CREANGĂ, A. 33. 2. (Rar) Locuitor al satului; sătean, țăran. Pe-averi de voievozi se vede suveran... Ajunge-al lumii domn din fiu de poporan. MACEDONSKI, O. I 102. – Variantă: poporean, -ă (CONTEMPORANUL, III 650) s. m. și f.
6. [Șăineanu, ed. VI] poporan a. ce aparține poporului: cărți poporane. ║ m. enoriaș: poporeni, preoți și dascăli CR. [V. popor 4].
7. [Scriban] poporán, -că s., pl. ănĭ, ănce (din maĭ vechĭu poporean, d. popor). Enoriaș, parohian, locuitor din parohie: poporăniĭ bisericiĭ. – Ca adj. e greșit. Se zice numaĭ popular. S’ar putea zice poporănesc, ceĭa ce ar fi conform spirituluĭ limbiĭ româneștĭ. Dar poporan nu e de cît un substantiv!
8. [DOOM 3] poporan (înv.) adj. m., s. m., pl. poporani; adj. f., s. f. poporană, pl. poporane
9. [DOOM 2] poporan (înv.) adj. m., s. m., pl. poporani; adj. f., s. f. poporană, pl. poporane
10. [DRAM 2021] poporeán, poporeni, s.m. (înv.) 1. Țăran, sătean; om simplu din popor. 2. Enoriaș. ■ (top.) Ulița Poporenilor, în Cufoaia și Groșii Țibleșului (Vișovan, 2008: 255). – Din popor + suf. -ean (Scriban, MDA).
11. [DRAM 2015] poporean, poporeni, s.m. – (arh.) 1. Țăran, sătean; om simplu din popor. 2. Enoriaș. ♦ (top.) Ulița poporenilor, în Cufoaia și Groșii Țibleșului (Vișovan, 2008: 255). – Din popor (cf. lat. popolus) + suf. -ean (Scriban, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL