1. [MDA2] popondoc sm vz popândoc
2. [DLRLC] POPONDOC, -OACĂ adj. v. popîndoc 2.
3. [Șăineanu, ed. VI] popondoc m. pl. parmaci sau stâlpi la o prispă de casă țărănească (se aude în Tulcea). [V. pop 1].
4. [Scriban] popondóc m. (d. pop. Dar cp. și cu ung. vakandok, cîrtiță, d. vak, orb). Sud. Un fel de guzgan campestru care are obiceĭ să șeadă vertical saŭ poponeț (une-orĭ confundat cu hîrcĭogu ș. a.(, numit pe alocurea și popîndăŭ, poponete, gorlan, gurlan, șuiță și țîstar (arvicola arvális). Fig. Iron. Om prea scund, popenchĭ, pitic (fem. -oacă, și ca adj.: o fată popîndoacă). – Și popîndoc: un popîndoc de băĭat (VR. 1911, 8, 210). – Și popîndăŭ (Baĭa). V. cîrtiță, pință, chițoran, țînc.
5. [DEX '09] POPÂNDOC, -OACĂ, popândoci, -oace, s. m., adj. 1. S. m. (Reg.) Numele a două specii de rozătoare: a) șoarece de câmp; b) popândău (1). ** (Adverbial)Drept, în picioare. 2. S. m. (Fam.) Epitet glumeț pentru un copil mic. 3. Adj., s. m. (Fam.) (Om) mic de statură, scund. – Cf. popândău.
6. [MDA2] popândoc [At: ȘĂINEANU, D. V. / V: (reg) ~op, popin~, popon~ / Pl: ~oci / E: ns cf pop1, mg vakondok] 1 sm (Mol; Dob) Popândău (1) (Citellus citellus). 2 sm Șoarece (Microtus arvalis). 3 av (Pan; îe) a se așeza ~, a sta ~ etc. A sta în picioare drept și nemișcat. 4-5 sm, a (Mol; Mun; fam) (Om) mic de statură. 6 sm (Reg; pan) Epitet glumeț pentru un copil. 7 sm (Mol; Dob; îf popondoc) Stâlp de susținere pentru diverse construcții deschise Si: parmac1.
7. [MDA2] popândop sm vz popândoc
8. [MDA2] popindoc sm vz popândoc
9. [CADE] URS sm. 1 🐒 Mamifer carnivor, fiara cea mai mare ce trăește pe la noi; are înfățișarea greoaie, călcînd apăsat pe toată talpa picioarelor scurte și groase; la nevoie însă fuge iute, înnoată foarte bine și se cațără ca o pisică pe arbori, căci are ghiare ascuțite; cu toate că e carnivor, se hrănește și cu substanțe vegetale, mai ales cu fructe dulci; îi place mierea la nebunie și se urcă pe copaci ca s’o caute, distrugînd stupii; trăește prin munți, în vizuini săpate prin locuri unde se străbate cu greu, sub stînci sau în desișul pădurilor; iarna stă amorțit în bîrlogul lui, cît ține frigul; Țiganii, numiți „ursari”, cresc pui de urși, îi domesticesc și-i deprind să meargă pe două picioare, sprijinindu-se de un băț, să joace la sunetul dairelei, etc. (Ursus arctos) (🖼 5188 👉 și 🖼 5191); prin locurile vecinic acoperite cu ghiață ori cu zăpadă, din apropierea polilor, trăește URSUL-ALB care se deosebește de al nostru prin aceea că e mai mare la trup, iar blana e albă, bătînd în gălbuiu; rezistă la umezeală și frig, avînd blana groasă, deasă și unsuroasă (Ursus maritimus) (🖼 5189): se ținea lumea după dînsul ca după ~ (ISP.); toată lumea din sat și din mănăstire se strînge ca la ~ (CRG.); a se uita la cineva ca la ~, adică ca la un spectacol neobicinuit, unde lumea se strînge grămadă să privească; a trăi ca ~ul (în bîrlog), a fugi de lume, a trăi retras de toți, a nu fi sociabil; de aci, Ⓕ ~, om care fuge de lume, care trăește retras: (P): joacă ~ul prin vecini (sau la cumătra), să gătim tărîțele (ZNN.), ceea ce se întîmplă la vecin astăzi, poate să ni se întîmple și nouă mîine; – se joacă cu coada ~ului, se vîră singur în primejdie, legîndu-se de cei mai puternici; – a luat ~ul de coadă, s’a îmbătat; – parcă are păr de ~, fuge lumea de el; 👉 COADĂ1, JUCA1, NĂDEJDE1, PĂDURE1; dacă ți-e frică de ceva, ia păr de la ~ și te afumă, că-ți vine bine, niți frica (GOR.); se crede că dacă are cineva durere de șele, este bine ca ~ul să-l calce (GOR.) ¶ 2 Olten. 📆 Sîmbăta ~ului, Sîmbăta ce cade cu opt zile înainte de Florii (PAMF.); poporul o serbează pentru ca vitele să fie ferite de fiarele sălbatice; – Ziua ~ului, ziua de 2 Februarie (Stretenia, Întîmpinarea Domnului), cînd, după credința poporului, ursul iese din bîrlogul unde a petrecut toată iarna și inspectează cerul, spre a vedea dacă va mai ținea gerul ¶ 3 Mold. Trans. 🍽 Boț de mămăligă, cu brînză de oaie la mijloc și prăjit pe cărbuni: atunci, nu știu cum, îi cade un ~ mare din sîn... nu de cei pe care-i joacă ursarii, ci de mămăligă, umplut cu brînză, rotund, prăjit pe jăratic (CRG.) ¶ 4 🔧 = MENGHENEA ¶ 5 Olten. 💒 = POPONDOC ¶ 6 Băn. 🏚 = BOGDAN ¶ 7 🌿 BARBA-URSULUI 👉 BARBĂ5; BRÎNCA-URSULUI 👉 BRÎNCĂ14; – CIOBOȚICA-URSULUI 👉 CIOBOȚICĂ4; – LABA-URSULUI1 👉 LABĂ5; – LABA-URSULUI2 = BURETE-DE-CONOPIDĂ; – LABA-URSULUI3 = CRUCEA-PĂMÎNTULUI; – LABA-URSULUI4 = PIEDICUȚĂ; – LABA-URSULUI5 = CUCURUZ I 2; – MIEREA-URSULUI 👉 MIERE2; STRUGURII-URSULUI 👉 STRUGURE5; TALPA-URSULUI1 👉 TALPĂ18; – TALPA-URSULUI2 = CRUCEA-PĂMÎNTULUI; – URECHEA-URSULUI, mică plantă ierboasă, cu frunzele cărnoase, dispuse într’o rozetă din mijlocul căreia iese o tulpină cilindrică; face flori galbene, numeroase, dispuse într’un buchet la vîrful tulpinii; crește pe stîncile calcaroase din regiunea alpină și se cultivă adesea ca plantă decorativă (Primula auricula) (🖼 5190) [lat. ŭrsus].
10. [DEX '98] POPÂNDOC, -OACĂ, popândoci, -oace, s. m., adj. 1. S. m. (Reg.) Numele a două specii de rozătoare: a) șoarece de câmp; b) popândău (1). ♦ (Adverbial) Drept, în picioare. 2. S. m. (Fam.) Epitet glumeț pentru un copil mic. 3. Adj., s. m. (Fam.) (Om) mic de statură, scund. – Et. nec. Cf. popândău.
11. [DLRLC] POPINDOC s. m. v. popîndoc1.
12. [DLRLC] POPÎNDOC 1, popîndoci, s. m. Popîndău. Îndată se arătă în lumină Traian «Băiatu», ieșit ca un popîndoc din ascunzătoare. SADOVEANU, P. M. 37. Variantă: popindoc s. m.
13. [DLRLC] POPÎNDOC 2, -OACĂ, Popîndoci, -oace, adj. (Familiar) Mic de statură; scund. O fată popîndoacă. ♦ (Substantivat, familiar) Copil. Nu este casă care să n-aibă trei-patru popîndoci de toate vîrstele. GÎRLEANU, la CADE. – Variantă: popondoc, -oacă adj.
14. [Scriban] popîndóc, V. popondoc.
15. [DOOM 3] popândoc2 (rozător) s. m., pl. popândoci
16. [DOOM 3] popândoc1 (reg.; fam.) adj. m., pl. popândoci; f. popândoacă, pl. popândoace
17. [DOOM 2] popândoc2 (rozător) s. m., pl. popândoci
18. [DOOM 2] popândoc1 (reg., fam.) adj. m., pl. popândoci; f. popândoacă, pl. popândoace
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL