1. [DEX '09] POPÂNDOC, -OACĂ, popândoci, -oace, s. m., adj. 1. S. m. (Reg.) Numele a două specii de rozătoare: a) șoarece de câmp; b) popândău (1). ** (Adverbial)Drept, în picioare. 2. S. m. (Fam.) Epitet glumeț pentru un copil mic. 3. Adj., s. m. (Fam.) (Om) mic de statură, scund. – Cf. popândău.
2. [MDA2] popândoc [At: ȘĂINEANU, D. V. / V: (reg) ~op, popin~, popon~ / Pl: ~oci / E: ns cf pop1, mg vakondok] 1 sm (Mol; Dob) Popândău (1) (Citellus citellus). 2 sm Șoarece (Microtus arvalis). 3 av (Pan; îe) a se așeza ~, a sta ~ etc. A sta în picioare drept și nemișcat. 4-5 sm, a (Mol; Mun; fam) (Om) mic de statură. 6 sm (Reg; pan) Epitet glumeț pentru un copil. 7 sm (Mol; Dob; îf popondoc) Stâlp de susținere pentru diverse construcții deschise Si: parmac1.
3. [DEX '98] POPÂNDOC, -OACĂ, popândoci, -oace, s. m., adj. 1. S. m. (Reg.) Numele a două specii de rozătoare: a) șoarece de câmp; b) popândău (1). ♦ (Adverbial) Drept, în picioare. 2. S. m. (Fam.) Epitet glumeț pentru un copil mic. 3. Adj., s. m. (Fam.) (Om) mic de statură, scund. – Et. nec. Cf. popândău.
4. [MDA2] popândop sm vz popândoc
5. [MDA2] popindoc sm vz popândoc
6. [MDA2] popondoc sm vz popândoc
7. [DLRLC] POPINDOC s. m. v. popîndoc1.
8. [DLRLC] POPÎNDOC 2, -OACĂ, Popîndoci, -oace, adj. (Familiar) Mic de statură; scund. O fată popîndoacă. ♦ (Substantivat, familiar) Copil. Nu este casă care să n-aibă trei-patru popîndoci de toate vîrstele. GÎRLEANU, la CADE. – Variantă: popondoc, -oacă adj.
9. [DLRLC] POPÎNDOC 1, popîndoci, s. m. Popîndău. Îndată se arătă în lumină Traian «Băiatu», ieșit ca un popîndoc din ascunzătoare. SADOVEANU, P. M. 37. Variantă: popindoc s. m.
10. [DLRLC] POPONDOC, -OACĂ adj. v. popîndoc 2.
11. [Șăineanu, ed. VI] popondoc m. pl. parmaci sau stâlpi la o prispă de casă țărănească (se aude în Tulcea). [V. pop 1].
12. [Scriban] popîndóc, V. popondoc.
13. [Scriban] popondóc m. (d. pop. Dar cp. și cu ung. vakandok, cîrtiță, d. vak, orb). Sud. Un fel de guzgan campestru care are obiceĭ să șeadă vertical saŭ poponeț (une-orĭ confundat cu hîrcĭogu ș. a.(, numit pe alocurea și popîndăŭ, poponete, gorlan, gurlan, șuiță și țîstar (arvicola arvális). Fig. Iron. Om prea scund, popenchĭ, pitic (fem. -oacă, și ca adj.: o fată popîndoacă). – Și popîndoc: un popîndoc de băĭat (VR. 1911, 8, 210). – Și popîndăŭ (Baĭa). V. cîrtiță, pință, chițoran, țînc.
14. [DOOM 3] popândoc1 (reg.; fam.) adj. m., pl. popândoci; f. popândoacă, pl. popândoace
15. [DOOM 3] popândoc2 (rozător) s. m., pl. popândoci
16. [DOOM 2] popândoc2 (rozător) s. m., pl. popândoci
17. [DOOM 2] popândoc1 (reg., fam.) adj. m., pl. popândoci; f. popândoacă, pl. popândoace
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL