1. [DEX '09] POPEȘTE adv. (Pop. și fam.) În felul popilor (1), ca popii. ◊ Expr. A călca popește = a fi mândru fără motiv, a-și da ifose, a face pe grozavul. A dormi (sau a mânca) popește = a dormi (sau a mânca) zdravăn, strașnic, mult. – Popă + suf. -ește.
2. [MDA2] popește av [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 66r/25 / E: popă1 + -ește] 1 (Pfm) Preoțește. 2 (Pfm; spc) Cu un timbru nazal ușor cântat, specific preoților. 3 (Pfm; îe) A călca ~ A fi mândru fără motiv. 4 (Pfm; îae) A face pe grozavul. 5-6 (Pfm; îe) A dormi (sau a mânca) ~ (A dormi sau) a mânca mult.
3. [DLRLC] POPEȘTE adv. (Popular sau familiar; cu sens depreciativ) Ca popii. Ca să ne dea o dovadă de chemarea sa pentru viața schimnicească, bălmăji pe nas, popește... un deșănțat amestec de cîntări bisericești și de cîntece de lume. M. I. CARAGIALE, C. 117. ◊ Expr. A călca popește = a-și da ifose, a face pe grozavul. Carte nu știe, dar calcă popește. PANN, P. V. III 28. ♦ (În legătură cu verbele «a dormi» sau «a mînca») Strașnic, zdravăn. Se ospătă bine, mîncă și beu boierește, apoi dormi una popește și numai după aceea încalecă. RETEGANUL, P. III 47.
4. [Scriban] popéște adv. (d. popă). Fam. Ca popiĭ: îmbrăcat popește. Fig. Zdravăn, țeapăn: a mînca popește.
5. [DEX '09] POPI, popesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) hirotonisi, a (se) preoți. – Din popă.
6. [MDA2] popi1 i [At: A IV, 3 / E: fo] (Reg; are) Strigăt cu care oamenii cheamă rațele.
7. [MDA2] popi2 [At: ANON. CAR. / Pzi: ~pesc / E: popă1] 1-2 vtfr (Pfm) A (se) preoți (1). 3 vtf (Îvr) A călugări. 4 vi (Pfm) A sluji în calitate de popă1 (1). 5 vi (Îvr) A exercita funcția de preoteasă. 6 vt (Înv) A unge domn. 7 vi (Reg) A cobi.
8. [MDA2] popi3 vt [At: DDRF / Pzi: ~pesc / E: pop1] (Rar) A propti cu popi1 (1).
9. [DLRLC] POPI, popesc, vb. IV. Tranz. (Popular sau familiar; uneori cu sens depreciativ) A face (pe cineva) popă; a preoți, a hirotonisi. Popa are și el doi băieți la seminar, pe care, mai tîrziu, are să-i popească. STANCU, D. 34. Uite, de-ar fi lege-n țară Să popim pe toți aceia Cari fac vinului ocară. COȘBUC, P. I 204. Cum s-a simțit Că e popit, Pe toți țiganii că-i cheamă Și de spovadă-i întreabă. MARIAN, S. 303.
10. [Șăineanu, ed. VI] popesc a. 1. ce ține de popă; 2. caligrafic: slovă popească; 3. (ironic) sforăitor: trage Ivan un somn de cele popești CR. ║ adv. popește, ca popii: carte nu știe, dar calcă popește PANN. (v. popă).
11. [Șăineanu, ed. VI] popì v. a consacra pe un popă, a-l hirotoni.
12. [Scriban] 2) popésc v. tr. (d. popă, ca și sîrb. popiti, a popi, d. pop, popă). Fam. saŭ iron. Fac popă, preuțesc. Par’că s’a popit popa (Munt. est), se zice cînd îs aprinse prea multe lumînărĭ. V. hirotonisesc.
13. [DOOM 3] popește (pop.) adv.
14. [DOOM 3] popi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popesc, 3 sg. popește, imperf. 1 popeam; conj. prez. 1 sg. să popesc, 3 să popească
15. [DOOM 2] popi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popesc, imperf. 3 sg. popea; conj. prez. 3 să popească
16. [Argou] a călca popește expr. a fi mândru fără motiv, a-și da aere, a avea ifose.
17. [DAR] popi1 interj.(reg.; de obicei repetat) strigăt cu care oamenii cheamă rațele.
18. [DAR] popi3, popesc, vb. IV (reg.) a propti cu popi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL