1. [DEX '09] POPILNIC, popilnici, s. m. 1. Mică plantă erbacee cu tulpină scurtă, cu două frunze mari în formă de rinichi, cu o floare de culoare roșu-închis situată în vârful tulpinii și cu rizom târâtor, folosit la prepararea unui ceai expectorant (Asarum europaeum). 2. (Și în sintagma popâlnic iepuresc) Mică plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunza lucitoare și cu flori violacee, trandafirii sau albe (Hepatica nobilis). [Var.: (reg.) popâlnic, pochivnic s. m.] – Cf. pol. kopytnik, sb. kopitnic.
2. [MDA2] popilnic sm [At: ANON. CAR. / V: pochivn~, (îrg) popivn~ (A și: popiv~), (înv) pochitn~, popitn~, (reg) pochidn~, pochiln~, pochion~, pochionie sf, pochipn~, pochirn~, pochitn~, poclivn~[1], ~ivnic[2], pohâvn~, pohion~, pohirn~, pohitnic, popaln~, popâln~, popâvn~, popion~, ~itnic, popovn~, potihn~, potivn~, propiln~, propivn~ / Pl: ~ici / E: cf ucr копишник, srb kopitnik] (Bot) 1 Mică plantă erbacee cu miros de piper, cu rădăcina târâtoare, cu tulpina scurtă, cu două frunze mari, lucitoare, ca un ridichi, cu floare de culoare roșu-închis, având diferite utilizări în medicina populară Si: (reg) buba-inimii, buruiana-frigurilor, buruiană-de-atac, dafin-mic, ficățea, lingura-popii, năjit, năjitnică, pipăruș, piperniță, piperul-lupului, pribolnic, trierei, tulipin (Asarum europaeum). 2 (Șîs ~ iepuresc) Mică plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunze lucitoare și flori violacee, trandafirii sau albe Si: (reg) breabăn, crucea-voinicului, floarea-paștilor, foaie-de-vioară, iarba fiarelor, iarbă-trei-răi, micșunea, trei-crai, trei-răi, trei-răi-boieresc, viorele (Anemone hepatica). 3 (Reg; îf pochitnic) Săricică (Salsola kali). 4 (Reg) Podbal (Tussilago farfara). 5 (Reg; îf popionic) Tulichină (Daphne mezereum). 6 (Reg) Ardei (Capsicum annuum).
3. [DEX '98] POPILNIC, popilnici, s. m. 1. Mică plantă erbacee cu tulpină scurtă, cu două frunze mari în formă de rinichi, cu o floare de culoare roșu-închis situată în vârful tulpinii și cu rizom târâtor, folosit la prepararea unui ceai expectorant (Asarum europaeum). 2. (Și în sintagma popâlnic iepuresc) Mică plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunza lucitoare și cu flori violacee, trandafirii sau albe (Hepatica nobilis). [Var.: (reg.) popâlnic, pochivnic s. m.] – Cf. pol. kopytnik, scr. kopitnic.
4. [DEX '09] POCHIVNIC s. m. v. popilnic.
5. [DEX '09] POPÂLNIC s. m. v. popilnic.
6. [MDA2] pochidnic sm vz popilnic
7. [MDA2] pochilnic sm vz popilnic
8. [MDA2] pochionic sm vz popilnic
9. [MDA2] pochionie sf vz popilnic
10. [MDA2] pochipnic sm vz popilnic
11. [MDA2] pochirnic sm vz popilnic
12. [MDA2] pochitnic sm vz popilnic
13. [MDA2] pochivnic sm vz popilnic
14. [MDA2] poclivnic sm vz popilnic
15. [MDA2] pohâvnic sm vz popilnic
16. [MDA2] pohionic sm vz popilnic
17. [MDA2] pohirnic sm vz popilnic
18. [MDA2] pohitnic sm vz popilnic
19. [MDA2] popalnic sm vz popâlnic[1]
20. [MDA2] popâlnic sm vz popilnic
21. [MDA2] popâvnic sm vz popilnic
22. [MDA2] popiinic sm vz popilnic
23. [MDA2] popitnic sm vz popilnic
24. [MDA2] popivnic sm vz popilnic
25. [MDA2] popovnic sm vz popilnic
26. [MDA2] potihnic sm vz popilnic
27. [MDA2] potivnic1 sm vz popilnic
28. [MDA2] propilnic sm vz popilnic
29. [MDA2] propivnic sm vz popilnic
30. [DLRLC] POCHIVNIC, pochivnici, s. m. Mică plantă erbacee de pădure, cu două frunze rotunde cu gust de piper și cu o floare de culoare roșu-închisă în vîrful tulpinii; rădăcina se întrebuințează în medicina populară (Asarum Europaeum).
31. [DLRLC] POPÎLNIC s. m. (Bot.) Pochivnic. Verde foaie popîlnic, Ce cați mîndro pe colnic? ȘEZ. XV 108. – Accentuat și: popîlnic.
32. [Șăineanu, ed. VI] popivnic m. Bot. Mold. piperu-lupului; popivnic-iepuresc, mică plantă ce crește prin păduri umbroase (Anemone hepatica). [Derivat din popă, după forma inflorescenței].
33. [Scriban] popívnic m. (d. vsl. popŭ, popă, orĭ d. vre-o formă rut. popivnik, derivată tot d. popŭ). O buruĭană care crește pin pădurĭ umbroase și ale căreĭ rădăcinĭ tîrîtoare se ferb și se beaŭ contra tusiĭ (ásarum europáeum). Popivnic ĭepuresc, o buruĭană ranunculacee (anemóne hepática). – Ban. Trans. popílnic.
34. [DOOM 3] popilnic s. m., pl. popilnici
35. [DOOM 2] popilnic s. m., pl. popilnici
36. [DER] popivnic (-ci), s. m. – Pipăruș (Asarum europaeum). – Var. pochivnic, popilnic. Probabil din sb. kopitnik „pipăruș” (Candrea), apropiat de rădăcina expresivă pop.
37. [DE] POCHÍVNIC (cf. pol. kopytnic) s. m. Plantă erbacee perenă, toxică, cu rizom târâtor, tulpină scurtă, frunze reniforme și cu o floare roșu-închis în vârful tulpinii (Asarum europaeum). Rizomii și rădăcinile au utilizări terapeutice în medicina tradițională umană și veterinară (expectorante, sudorifice, diuretice, antibiotice).
38. [DFL] ASARUM X., POCHIVNIC, fam. Aristolochiaceae. Gen originar din zona continentală a emisferei nordice, în păduri, cca 58 specii, plante erbacee cu rizom tîrîtor, aromat. Flori (12 stamine în 2 rînduri, în jurul ovarului cu 6 loji, rar 4, 4 sau 6 stile libere sau concrescute, periant scurt-urceolat, campanulat, concrescut la bază cu ovarul) solitare, scurt-pedunculate, în interior roșii-purpur-maronii sau galbene. Frunze lung-pețiolate, reniforme, cordiforme, mari sau aproape lanceolate.
39. [DAR] popivnic, popivnici, s.m. (reg.) plantă ale cărei rădăcini fierte dau un ceai contra tusei și durerilor de stomac; piperu-lupului.
40. [DRAM 2015] potivnic, s.m. – (bot.) Plantă erbacee, cu miros de piper și flori roșii (Asarum europaeum L.); Buruiana-frigurilor, chipăruș, piperul-lupului: „Vai, săracu, voinicu, / Că nu ști ce i-i leacu, / Leacu i potivnicu” (Bilțiu, 1999: 328); „Era slatină în bărbânță și în ea puneai potivnic (…). Cu ele se lecuiau de ciumă” (idem). ♦ (med. pop.) Contra tuberculozei și a frigurilor (Borza, 1968: 25). – Var. a lui popilnic (cf. srb. kopitnik) (MDA).
41. [DRAM] potivnic, -i, s.m. – (bot.) Plantă erbacee, cu miros de piper și flori roșii (Asarum europaeum L.); Buruiana-frigurilor, chipăruș, piperul-lupului: „Vai, săracu, voinicu, / Că nu ști ce i-i leacu, / Leacu i potivnicu” (Bilțiu 1999: 328); „Era slatină în bărbânță și în ea puneai potivnic (…). Cu ele se lecuiau de ciumă” (idem). Folosit în medicina populară contra tuberculozei și a frigurilor (Borza 1968: 25). – Cf. srb. kopitnik (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL