1. [MDA2] pontuire sf [At: CIAUȘANU, GL. 51 / Pl: ~ri / E: pontui] (Olt) 1 Exprimare a ceva pe ocolite. 2 Exprimare făcând aluzie la ceva. 3 (Pex) Aluzie.
2. [MDA2] pontui [At: DDRF / Pzi: ~esc / E: pont3 + -ui] 1 vrr (Buc; d. oameni) A se ciondăni. 2 vi (Olt; d. oameni) A spune ceva pe ocolite. 3 vi (Olt; d. oameni) A face aluzie la ceva. 4 vt (Mol) A da cuiva partea care i se cuvine din ceva.
3. [DLRLC] PONTUI, pontuiesc, vb. IV. Refl. reciproc. (Regional) A se înțepa cu vorba, a se tachina. Tot la lună ne-ntîlnim Ș-atuncea ne pontuim. ȘEZ. I 14.
4. [DLRM] PONTUI, pontuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se înțepa cu vorba, a se tachina unul pe altul. – Din pont1.
5. [DAR] pontuire, pontuiri, s.f. (reg.) aluzie.
6. [DAR] pontui, pontuiesc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se ciorovăi, a se ciondăni. 2. a spune ceva pe ocolite, a face aluzie la ceva. 3. a da partea care i se cuvine cuiva din ceva.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL