1. [MDA2] pontui [At: DDRF / Pzi: ~esc / E: pont3 + -ui] 1 vrr (Buc; d. oameni) A se ciondăni. 2 vi (Olt; d. oameni) A spune ceva pe ocolite. 3 vi (Olt; d. oameni) A face aluzie la ceva. 4 vt (Mol) A da cuiva partea care i se cuvine din ceva.
2. [DLRLC] PONTUI, pontuiesc, vb. IV. Refl. reciproc. (Regional) A se înțepa cu vorba, a se tachina. Tot la lună ne-ntîlnim Ș-atuncea ne pontuim. ȘEZ. I 14.
3. [DLRM] PONTUI, pontuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se înțepa cu vorba, a se tachina unul pe altul. – Din pont1.
4. [DAR] pontui, pontuiesc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se ciorovăi, a se ciondăni. 2. a spune ceva pe ocolite, a face aluzie la ceva. 3. a da partea care i se cuvine cuiva din ceva.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL