1. [MDA2] pontua vi [At: BREZOIANU, Î. 177/15 / P: ~tu-a / Pzi: ~uez / E: fr ponctuer] (Îvr; d. oameni) A scoate în evidență prin intonație semnele de punctuație, în citirea unui text.
2. [DAR] pontua, pontuez, vb. I (înv.) a scoate în evidență (prin intonație) semnele de punctuație, în cursul citirii unui text.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL