1. [DEX '09] PONTATOR2, pontatori, s. m. Persoană care pontează2 bani la jocurile de noroc; pont1, pontaș2. – Ponta2 + suf. -tor.
2. [DEX '09] PONTATOR1, -OARE, pontatori, -oare, s. m. și f. Persoană care înregistrează prezența muncitorilor la locul de muncă sau calitatea și cantitatea produselor efectuate de aceștia într-un anumit interval de timp. – Ponta1 + suf. -tor.
3. [MDA2] pontator3, ~oare a [At: VÂN. PESC. iulie 1960, 5 / Pl: ~i, ~oare / E: ponta3 + -tor] (D. câini de vânătoare) Care pontează3 (1-2).
4. [MDA2] pontator1 sm [At: NEGRUZZI, S. I, 86 / V: (înv) ~tăt~ / Pl: ~i / E: ponta1 + -tor] (La jocuri de noroc) Persoană care pontează1 (1) Si: pont1, (rar) pontagiu, (înv) pontaș2.
5. [MDA2] pontator2, ~oare smf, a [At: ALEXI, W. / Pl: ~i, ~oare / E: ponta2 + -tor] 1-2 (Persoană) care pontează2 (4) Si: (rar) pontor.
6. [DLRLC] PONTATOR, pontatori, s. m. 1. Persoană care înregistrează într-o întreprindere prezența muncitorilor la locul de muncă sau cantitatea produselor efectuate într-un anumit interval de timp. Moise, îl întrebă brigadierul, tu ești pontator... Cît zici tu că poate întoarce brigada noastră în toată campania? MIHALE, O. 20. 2. Persoană care pontează bani la jocurile de noroc (în special la cărți). Bancherul avea noroc, grămada de bani creștea dinaintea lui, pontatorii erau fierți. VLAHUȚĂ, O. AL. II 170. Începu a lua seama pontatorilor săi și îi văzu că umblau cu furat. NEGRUZZI, S. I 86.
7. [DN] PONTATOR, -OARE s.m. și f. 1. Cel care înregistrează prezența muncitorilor la lucru sau cantitatea produselor realizate într-un anumit timp. 2. Cel care pontează la jocul de cărți. [< ponta + -tor, după fr. pointeur].
8. [MDN '00] PONTATOR2, -OARE s. m. f. muncitor însărcinat cu pontajul lucrătorilor pe șantier sau cu înregistrarea cantității produselor realizate într-un anumit timp. (după fr. pointeur)
9. [MDN '00] PONTATOR1 s. m. cel care pontează la jocurile de noroc; pont. (după fr. pointeur)
10. [MDN '00] PONTATOR3, -OARE adj. (despre câini) care pontează3. (< ponta3 + -tor)
11. [Șăineanu, ed. VI] pontator m. cel ce pontează.
12. [MDA2] pontător sm vz pontator1
13. [DOOM 3] pontator s. m., pl. pontatori
14. [DOOM 2] pontator s. m., pl. pontatori
15. [Argou] pontator, pontatori s. m. v. pontagiu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL