1. [MDA2] ponosluire sf [At: PSALT. HUR. 24r/14 / Pl: ~ri / E: ponoslui] 1 (Îdt) Reclamație. 2 (Îrg) Defăimare. 3 (Îrg) Calomnie. 4 (Îrg) Ocară. 5 (Mun; înv) Epitet.
2. [DLRLC] PONOSLUIRE s. f. (Învechit și regional) Acțiunea de a ponoslui; pîră; defăimare, ocară.
3. [DLRM] PONOSLUIRE s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a ponoslui; defăimare, ocară.
4. [Scriban] ponosluíre f. Est. Vechĭ. Mustrare.
5. [MDA2] ponăslui v vz ponoslui
6. [MDA2] ponoscli v vz ponoslui
7. [MDA2] ponoslăi v vz ponoslui
8. [MDA2] ponoslăli v vz ponoslui
9. [MDA2] ponosli v vz ponoslui
10. [MDA2] ponoslui [At: PSALT. HUR. 29r/2 / V: (înv) ~lăi, ponăs~, (reg) ~uși, ~lăli, ~li, ~scli / Pzi: ~iesc / E: mg panaszol] (Îrg) 1-3 vitr A pârî. 4-5 vti A calomnia. 6-7 vti A discredita. 8-9 vti A certa. 10 vt (Mun; înv) A porecli.
11. [MDA2] ponosluși v vz ponoslui
12. [DLRLC] PONOSLUI, ponosluiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și regional) A vorbi (pe cineva) de rău; a da cuiva un nume de ocară, a ponegri, a defăima. Flăcăul își vedea de ale sale... Și tocmai pentru aceasta flăcăii și ceilalți argați îl ponosluia. ISPIRESCU, L. 230. Bade, nu mă celui, Că asear-am auzit Maică-ta cum m-a vorbit Și cum m-a ponosluit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 272.
13. [DLRM] PONOSLUI, ponosluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A vorbi de rău; a ponegri, a defăima. – Magh. panaszlani.
14. [Șăineanu, ed. VI] ponosluì v. 1. a scoate un ponos, a porecli: maică-ta m’a ponosluit POP.; 2. a defăima: nemernicul ce ponosluește oamenii cu vază ISP. [Ung. PANASZLANI (de aceeaș origină cu ponosì)].
15. [Scriban] ponosluĭésc v. tr. (ung. panaszlani, d. vsl. ponositĭ). Est. Rar azĭ. Mustru, dojenesc, ocărăsc. V. refl. Sufer mustrare.
16. [DLRLV] PONOSLUI vb. (Mold., Ban.) A pîrî, a reclama. A: N-au vrut și ponosluiască lui Betlean. M. COSTIN. C: Conqueror. Ponossluesk. Panszol kodom. LEX. MARS., 196. Etimologie: magh. panaszolni. Vezi și ponoslu.
17. [DRAM 2021] ponosluí, ponosluiesc, v.t. (reg.) 1. A pârî, a calomnia. 2. A reclama pe cineva, a acuza: „…mă duc și-l ponosluiesc la bdirău” (Papahagi, 1925, t. XDVI). – Din magh. panaszlani (Șăineanu, DLRM); din magh. panaszol „a se plânge” (MDA).
18. [DRAM 2015] ponoslui, ponosluiesc, vb. intranz. – (reg.) A pârî, a calomnia (Papahagi, 1925). A reclama pe cineva, a acuza (Lenghel, 1979): „…mă duc și-l ponosluiesc la bd’irău” (Papahagi, 1925, t. XDVI). – Din magh. panaszlani (Șăineanu, Scriban; DLRM) < vsl. ponositǐ (Scriban); din magh. panaszol „a se plânge” (MDA).
19. [DRAM] ponoslui, ponosluiesc, vb. intranz. – A pârî, a calomnia (Papahagi 1925). A reclama pe cineva, a acuza (Lenghel 1979): „… mă duc și-l ponosluiesc la bd’irău” (Papahagi 1925: t. XDVI). Termen atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT). – Din magh. panaszt „a reclama”; Din magh. panaszol (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL