1. [DEX '09] PONOSIRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) ponosi (1) și rezultatul ei. – V. ponosi.
2. [MDA2] ponosire sf [At: COD. ȚIV. 168 / Pl: ~ri / E: ponosi1] 1 (Îrg) Defăimare.2 (Îrg) Discreditare. 3 (Pop) Pierdere a culorii, a aspectului inițial în urma degradării prin uzură, vechime etc. Si: degradare, uzare, (rar) ponoseală. 4 (Pop; pex) Stricare. 5 (Pop; pex) Murdărire. 6 (Mar) Urâțire.
3. [DEX '98] PONOSIRE, ponosiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) ponosi (1) și rezultatul ei. – V. ponosi.
4. [DLRLC] PONOSIRE s. f. Acțiunea de a ponosi.
5. [DEX '09] PONOSI, ponosesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A face ca un obiect (de îmbrăcăminte) să-și piardă aspectul și coloritul inițial; a murdări, a uza, a degrada (prin întrebuințare îndelungată). ◊ Refl. Haina s-a ponosit. 2. (Înv. și reg.) A bârfi, a ponegri, a defăima; a calomnia, a discredita. – Din sl. ponositi. Cf. ponos.
6. [MDA2] ponosi2 [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 163 / Pzi: ~sesc / E: bg поноси] 1 vi (Ban; ccd pp) A-i prii. 2 vt (Reg) A suporta.
7. [MDA2] ponosi1 [At: R. POPESCU, ap. CM I, 537 / Pzi: ~sesc / E: ponos] 1 vt (Îrg) A defăima pe cineva. 2 vt (Îrg) A discredita pe cineva. 3-4 vtr (Pop) (A face să-și piardă sau) a-și pierde culoarea, aspectul inițial, erodându-se prin uzură, vechime etc. Si: a (se) uza. 5-6 vtr (Pop; pex) A (se) strica. 7-8 vtr (Pop) A (se) murdări. 9 vr (Mar; d. fața omului) A căpăta un aspect neplăcut din cauza oboselii, a suferinței, etc. Si: a se urâți.
8. [DEX '98] PONOSI, ponosesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A face ca un obiect (de îmbrăcăminte) să-și piardă aspectul și coloritul inițial; a murdări, a uza, a degrada, a strica (prin întrebuințare îndelungată). ◊ Refl. Haina s-a ponosit. 2. (Înv. și reg.) A bârfi, a ponegri, a defăima; a calomnia, a discredita. – Din sl. ponositi. Cf. ponos.
9. [DLRLC] PONOSI, ponosesc, vb. IV. Tranz. 1. (Mai ales cu privire la obiecte de îmbrăcăminte) A face să-și piardă fața, culoarea; a murdări, a strica, a uza (prin purtare). Surugiul își mistuise cușma sa frumoasă subt șa, ca să nu i-o ponosească apa cerului. SADOVEANU, Z. C. 189. Tot zicea: ba că-i urît, ba că-și ponosește (feștelește) picioarele și penele. ȘEZ. III 2 ◊ Refl. Cergi... perne.... Trăistuți nouă. S-or ponosi, Altele-n loc se vor noi. SEVASTOS, N. 145. 2. A strica renumele cuiva, a defăima, a ponegri. Cum văzu copilașii așa de frumoși. ce să facă ca să ponosească pe doamna sa? Se duse numaidecît și îngropă copilașii. ISPIRESCU, L. 63.
10. [Șăineanu, ed. VI] ponosì v. 1. a calomnia: să ponosească pe Doamna sa ISP.; 2. Mold. a feșteli, a uza: au hainele ți-ai ponosit? POP. [Slav. PONOSITI, a purta (de unde a uza) și a calomnia].
11. [Scriban] ponosésc v. tr. (vsl. po-nositi, a purta, a defăĭma, d. nositi, nesti-neson, a purta; bg. ponosvam, port puțin, sîrb. ponositi se, a se mîndri, rus. ponositĭ, a îndura. V. ponosluĭesc, do-nosesc). Uzez, rod, stric: țĭ-aĭ ponosit haĭnele.
12. [DOOM 3] ponosire (pop.) s. f., g.-d. art. ponosirii
13. [DOOM 2] ponosire (pop.) s. f., g.-d. art. ponosirii
14. [DOOM 3] ponosi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponosesc, 3 sg. ponosește, imperf. 1 ponoseam; conj. prez. 1 sg. să ponosesc, 3 să ponosească
15. [DOOM 2] ponosi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ponosesc, imperf. 3 sg. ponosea; conj. prez. 3 să ponosească
16. [DRAM 2021] ponosí, v.t.r. A (se) uza. – Din sl. ponositi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL