1. [MDA2] poniv, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~niav, ~nev / Pl: ~i, ~e / E: cf ponivos] 1 (Îrg) Chior. 2 (Îrg) Miop. 3 (Înv; d minte, inteligență) Lipsit de agerime, de perspicacitate Si: redus.
2. [DLRLC] PONIV, -Ă, ponivi, -e, adj. (Regional) Ponivos. Tot care n-are minte ponivă... Trebuie să vadă, să înțăleagă Că Vlad-vodă au făcut cu noi șagă. BUDAI-DELEANU, Ț. 193.
3. [DLRM] PONIV, -Ă, ponivi, -e, adj. (Reg.) Ponivos. – Comp. sb. ponjava.
4. [MDA2] ponev, ~ă a vz poniv
5. [MDA2] poniav, ~ă a vz poniv
6. [DAR] poniv, ponivă, adj. 1. (înv. și reg.) chior; miop. 2. (înv.; despre minte, inteligență) cu posibilități limitate, lipsit de agerime, de perspicacitate; redus.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL