1. [DEX '09] PONDERAȚIE s. f. Moderație, cumpătare; echilibru. – Din fr. pondération, lat. ponderatio.
2. [MDA2] ponderație sf [At: DRLU / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr pondération] 1 Echilibru între mai multe forțe, tendințe etc. opuse. 2 Cumpătare. 3 Sobrietate.
3. [DEX '98] PONDERAȚIE s. f. (Rar) Moderație, cumpătare; echilibru. – Din fr. pondération, lat. ponderatio.
4. [DLRLC] PONDERAȚIE s. f. (Rar) Moderație, cumpătare. Tîrziu [Romînia] intră în perioada organică, perioada de echilibru și de ponderație. BOLINTINEANU, O. 258.
5. [DN] PONDERAȚIE s.f. Starea celui ponderat, ponderare; moderație, cumpătare, echilibru. [Gen. -iei, var. ponderațiune s.f. / cf. fr. pondération, lat. ponderatio – greutate].
6. [MDN '00] PONDERAȚIE s. f. 1. echilibru între mai multe forțe, tendințe etc. (opuse). 2. moderație, cumpătare, măsură. 3. (mat.) afectație a unei variabile, a unui coeficient, a termenului unei funcții. (< fr. pondération, lat. ponderatio)
7. [MDA2] ponderațiune sf vz ponderație
8. [DN] PONDERAȚIUNE s.f. v. ponderație.
9. [Șăineanu, ed. VI] ponderați(un)e f. 1. echilibru produs în politică prin diferitele atribuțiuni ale puterilor publice; 2. fig. cumpăt.
10. [Scriban] *ponderațiúne f. (lat. ponderátio, -ónis). Fiz. Echilibru produs de forțe contrare. Fig. Echilibru: ponderațiunea puterilor. Liniște, potolire: ponderațiune de caracter. – Și -áție.
11. [DOOM 3] ponderație (desp. -ți-e) s. f., art. ponderația (desp. -ți-a), g.-d. ponderații, art. ponderației
12. [DOOM 2] ponderație (-ți-e) s. f., art. ponderația (-ți-a), g.-d. ponderații, art. ponderației
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL