1. [MDA2] poncăit1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ? / E: poncăi] (Reg) Poncăială.
2. [MDA2] poncăit2, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: poncăi] (Mun) 1 Care se mișcă cu greutate. 2 Care lucrează încet Si: mocăit, mocoșit, moșmondit. 3 Care lucrează neatent.
3. [MDA2] poncăi [At: LEXIC REG. 43 / Pzi: poncăi, ~esc / E: ns cf ponc] 1 vi (Olt) A sta de veghe dormitând. 2-3 vir (Mun) A (se) trudi.
4. [DAR] poncăit, -ă, adj. (reg.) care se mișcă cu greutate, încet; care lucrează încet, fără spor, mocoșit, mocăit, moșmondit; care lucrează neatent.
5. [DAR] poncăi, poncăi și poncăiesc, vb. IV (reg.) 1. a sta de veghe dormitând. 2. a (se) mocoși; a (se) trudi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL