1. [DEX '09] POMPIER, pompieri, s. m., adj. invar. 1. S. m. Persoană care face parte dintr-un corp (militar sau civil) special instruit și dotat cu utilaje speciale pentru a stinge incendiile. 2. (Înv.) Persoană care se ocupa cu stropitul străzilor, al caldarâmului etc. 3. Adj. invar. (Rar; despre stil) Pompieristic. [Pr.: -pi-er] – Din fr. pompier.
2. [MDA2] pompier2 sm [At: NEGULICI / Pl: ~i / E: pompă + -ier] (Înv) Persoană care face pompe1 (1).
3. [MDA2] pompier1 [At: NEGULICI / P: ~pi-er / V: (pop) ~per, (formă coruptă) ~iar sm / Pl: ~i / E: fr pompier] 1 sm Persoană care face parte dintr-un corp militar sau civil special organizat, instruit și utilat pentru a stinge incendiile Si: (îrg) pojarnic, (înv) tulumbagiu (1), (reg) tulumbaș. 2 smp Unitate militară sau civilă pentru prevenirea și stingerea incendiilor. 3 sm (Fam; îs) Muncă de ~ Muncă făcută serios, rapid și bine. 4 sn (Îs) ~ii la Craiova Dans popular asemănător cu brâul. 5 sn (Îas) Melodie după care se execută acest dans. 6 sn (Îs) ~u la Breaza Dans popular asemănător cu „de brâu”. 7 sn (Îas) Melodie după care se execută acest dans. 8 ain (Frm; fig; d. stil, vorbire) Bombastic. 9 sm (Înv) Persoană care se ocupa cu stropitul străzilor și al caldarâmurilor. 10 sm (Frr) Scriitor sau artist care tratează subiecte clasice într-o manieră proprie, banală.
4. [DEX '98] POMPIER, pompieri, s. m. 1. Persoană care face parte dintr-un corp (militar sau civil) special instruit și dotat pentru a stinge incendiile. 2. (Înv.) Persoană care se ocupa cu stropitul străzilor, al caldarâmului etc. 3. Adj. invar. (Rar; despre stil) Pompieristic. [Pr.: -pi-er] – Din fr. pompier.
5. [DLRLC] POMPIER, pompieri, s. m. Persoană care face parte dintr-un corp organizat militărește, creat special pentru a stinge incendiile. Dacă pompierii... nu stingeau focul, cine știe cît mai ardea! CARAGIALE, O. II 17. O luptă inegală... începu între avangarda otomană și între 150 soldați pompieri. BOLINTINEANU, O. 262. Pompieri!... Chemați pompierii... E-n stare să-mi dea foc palatului. ALECSANDRI, T. I 416. ◊ (Franțuzism) Stil pompier = stil afectat, pretențios. – Pronunțat: -pi-er.
6. [DN] POMPIER s.m. 1. Persoană dintr-o unitate, dintr-un corp special organizat pentru stingerea incendiilor. 2. (Franțuzism) Scriitor sau artist care tratează subiecte clasice într-o manieră proprie, banală. [Pron. -pi-er. / < fr. pompier].
7. [MDN '00] POMPIER s. m. 1. bărbat dintr-o unitate, dintr-un corp special organizat pentru stingerea incendiilor. 2. scriitor, artist care tratează subiecte clasice într-o manieră proprie, banală. (< fr. pompier)
8. [Șăineanu, ed. VI] pompier m. soldat care aparține unei corporațiuni speciale, însărcinată cu stingerea incendiilor.
9. [Scriban] *pompiér m. (fr. pompier). Om însărcinat cu stingerea incendiuluĭ: pompĭeriĭ îs organizațĭ militărește. (În România, pînă la 1 April 1910 ofițeriĭ și soldațiĭ de artilerie aŭ avut această însărcinare). – Vechĭ pojarnic și tulumbagiŭ.
10. [MDA2] pomper sm vz pompier1
11. [MDA2] pompiar sm vz pompier1
12. [DOOM 3] pompier (desp. -pi-er) s. m., pl. pompieri
13. [DOOM 2] pompier (-pi-er) s. m., pl. pompieri
14. [MDO] pompier
15. [IVO-III] pompier.
16. [Argou] pompier, pompieri s. m. 1. celibatar. 2. văduv.
17. [Argou] Gogu Pompieru expr. (er., glum.) v. Gogu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL