Definiție și ce înseamnă pomostire

1. [MDA2] pomostire sf [At: ANTIPA, P. 787 / V: ~mes~ / Pl: ~ri / E: pomosti] 1 (Reg) Nivelare. 2 (Reg) Lipire. 3 (Dob) Depunere de aluviuni de către o apă curgătoare Si: (reg) pomostit1 (3), pomoșteală (3). 4 (Îvr) Acoperire. 5 (Îvr) Îngropare.

2. [DEX '09] POMOSTI, pomostesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A astupa, a nivela cu pământ bătătorit partea de jos, pe care se calcă, a unei încăperi. ♦ Intranz. (Despre ape) A depune aluviuni, a se împotmoli. – Din sb. pomostiti.

3. [MDA2] pămosti v vz pomosti

4. [MDA2] pămusti v vz pomosti

5. [MDA2] pomasti v vz pomosti

6. [MDA2] pomesti v vz pomosti

7. [MDA2] pomestire sf vz pomostire

8. [MDA2] pomisti v vz pomosti

9. [MDA2] pomosti vt [At: COSTINESCU / V: (reg) păm~, pămus~, pomas~, pomes~, pomis~ / Pzi: ~tesc / E: pomost cf srb pomostiti] 1 (Înv) A bătători pardoseala de lut a unei încăperi Si: a nivela. 2 (Îrg) A lipi pardoseala de lut a unei încăperi. 3 (Dob; d. apele curgătoare) A depune aluviuni. 4 (Îvr) A acoperi. 5 (Îvr; pex) A îngropa.

10. [DEX '98] POMOSTI, pomostesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A astupa, a nivela cu pământ bătătorit partea de jos, pe care se calcă, a unei încăperi. ♦ Intranz. (Despre ape) A depune aluviuni, a se împotmoli. – Din scr. pomostiti.

11. [Scriban] pomostésc v. tr. (d. pomost orĭ d. rus. pomostitĭ, a face pod, a podi, d. vsl. mostŭ, punte, pod, infl. de vsl. po-mesti, a mătura). Bătăturesc pămîntu la pardoseala caseĭ. – Și pămo-, pomu- (sud) și pome- (sud și est) și pomi- (est). V. năsîpesc.

12. [DOOM 3] pomosti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pomostesc, 3 sg. pomostește, imperf. 1 pomosteam; conj. prez. 1 sg. să pomostesc, 3 să pomostească

13. [DOOM 2] pomosti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pomostesc, imperf. 3 sg. pomostea; conj. prez. 3 să pomostească

14. [DAR] pomostire, pomostiri, s.f. (reg.) 1. (despre pardoseala de lut a unei încăperi) bătătorire, nivelare; lipire. 2. depunere de aluviuni a unei ape curgătoare.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] politnic sm [At: (a. 1800) IORGA, S. D. XVI, 17 / Pl: ~ici […]
1. [DEX '09] POLITOLOG, -Ă, politologi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist […]
1. [DEX '09] POLITOLOGIC, -Ă, politologici, -ce, adj. Referitor la politologie, de politologie. – Din […]
1. [DEX '09] POLITOLOGIE s. f. Ramură a științelor sociale care studiază activitățile, relațiile, instituțiile […]
1. [MDA2] politom, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr polytome] […]
1. [DEX '09] POLITOMIE s. f. (Log.; rar) Diviziune în mai multe părți a unui […]
1. [DEX '09] POLITONAL, -Ă, politonali, -e, adj. (Muz.) Referitor la politonalitate, de politonalitate. – […]
1. [DEX '09] POLITONALISM s. n. Combinație simultană de elemente melodice care aparțin unor tonalități […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro