1. [MDA2] pomițel sn vz pomețel
2. [DLRLC] POMIȚEL, pomiței, s. m. (Regional) Grădină (în care se cultivă, la un loc, zarzavat, flori și pomi). În acest pomițel se află la unii gospodari și cîțiva stupi. PAMFILE, I. C. 447.
3. [DLRM] POMIȚEL, pomiței, s. m. (Reg.) Grădină în care se cultivă, la un loc, zarzavat, flori și pomi. – Din pom + suf. -iț-el.
4. [MDA2] pomețel sn [At: PAMFILE, I. C. 447 / V: pomiț~ / Pl: ~e / E: pomet1 + -el] 1-2 (Pop; șhp) Livadă (mică).
5. [DLRM] POMEȚEL, pomețele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui pomet (1).
6. [DAR] pomețel, pomețele, s.n. (pop.) grădiniță cu pomi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL