1. [MDA2] pominoc sn [At: VARLAAM, C. 418 / Pl: ~oace / E: slv поминнокъ] 1 (Înv) Dar făcut unei persoane care îți face un serviciu, unui superior etc. 2 (Înv) Ofrandă adusă divinității. 3 (Mar) Dar adus de către nuntași mirelui sau miresei.
2. [Scriban] pominóc n., pl. oace (vsl. pominŭkŭ, -nokŭ). L. V. Dar, prinos, pomană.
3. [DLRLV] POMINOC s.n. (Mold.) Dar, ofrandă (oferită divinității). A: Dusără doauă turtureale ... pominoc preutului. VARLAAM. Ducînd cu sine mare pominoace de agonisitele sale. DVS, 15r. Așea trebuie să facem și noi, creștinii, cind ducem, prescurea și pominocul nostru la svînta besearecă. CRON. 1689, 49v; cf. DOSOFTEI, PS.; CANTEMIR, IST.; CRON. 1707, 45v, CANTEMIR, HR.; CRON. 1732, 38r. // C: Așa trebuie să facem și noi creștinii, cînd ducem prescurea si pominocul la sfînta besearecă. CRON. ante 1730, 75v. Etimologie: sl. pominnokŭ. Vezi și pominoci. Cf. c o m î n d a r e (1).
4. [DAR] pominoc, pominoace, s.n. 1. dar făcut unei persoane care îți face un serviciu, unui superior etc.; ofrandă adusă divinității. 2. (reg.) dar adus de către nuntași mirelui sau miresei.
5. [DRAM 2021] pominóc, s.n. (reg.) Cadou de nuntă: „De când m-am credințit cu mă-ta, m-am apucat și am doborât cele mai multe stele de pe cer, să îi fac un pomninoc de nuntă” (Bilțiu, 1994: 274). ■ „Țuică și colaci împletiți și împodobiți cu frunze de stejar, cu flori și păsări din aluat, mai nou și dulciuri: daruri la nuntă” (Faiciuc, 1998: 125). – Din vsl. pomninokǔ (Scriban, MDA).
6. [DRAM 2015] pominoc, s.n. – (reg.) Cadou (simbolic) de nuntă (Dăncuș, 1986). „Țuică și colaci împletiți și împodobiți cu frunze de stejar, cu flori și păsări din aluat, mai nou și dulciuri: daruri la nuntă” (Faiciuc, 1998: 125). – Din vsl. pomninokǔ (Scriban, MDA).
7. [DRAM] pominoc, s.n. – Cadou (simbolic) de nuntă (Dăncuș 1986). „Țuică și colaci împletiți și împodobiți cu frunze de stejar, cu flori și păsări din aluat, mai nou și dulciuri: daruri la nuntă” (Faiciuc 1998: 125). – Din sl. pomninokǔ (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL