1. [DEX '09] POMETE s. m. v. pomeți.
2. [MDA2] pomete sn vz pomeți
3. [DLRLC] POMETE s. n. pl. v. pomeți.
4. [DN] POMETE s.n. pl. v. pomeți.
5. [DEX '09] POMET2, pometuri, s. n. (La pl. sau la sg. cu sens colectiv) Mulțime de fructe; diverse varietăți de fructe. – Poamă + suf. -et.
6. [DEX '09] POMET1, pometuri, s. n. Grădină cu pomi fructiferi, livadă; (la sg.; colectiv) mulțime de pomi fructiferi. – Lat. pometum.
7. [DEX '09] POMEȚI s. m. pl. (De obicei cu determinarea „obrazului” sau „obrajilor”) Partea proeminentă, osoasă a obrajilor; umerii obrajilor. [Var.: (rar) pomete s. m.] – Din fr. pommette.
8. [MDA2] pomet2 sn [At: PRAV. 82 / Pl: ~uri, (înv, sm) ~eți / E: poamă + -et] (Csc) 1 Mulțime de fructe. 2 Varietăți de fructe. 3 Recoltă de fructe.
9. [MDA2] pomet1 sn [At: MOXA 346/16 / Pl: ~uri, (reg, sm) ~e, (înv) ~eți / E: ml pometum] 1 Livadă. 2 (Csc) Mulțime de pomi (1) dintr-o livadă. 3 (Olt) Pomicultură (3).
10. [MDA2] pometă sf vz pomeți
11. [MDA2] pomeți smp [At: BOLINTINEANU, O. 445 / V: (asr) ~ete (Pl: ~) sn, (rar) ~etă sf / E: fr pommette] (Îs ~i obrazului, obrajilor) Parte proeminentă, osoasă, a obrajilor.
12. [DLRLC] POMĂT s. n. v. pomet.
13. [DLRLC] POMET, pometuri, s. n. 1. Grădină sau livadă cu pomi; (cu sens colectiv) mulțime de pomi. Cînd... am găsit verdeață, pomet și apă, cînd am văzut încîntătoarea priveală ce se întinde de pe vîrful muntelui acestui, am uitat toată osteneala suitului. NEGRUZZI, S. I 317. 2. (La pl.) Mulțime de poame; fructe felurite. După cină, bătrîna a curățit masa, a adus pometuri, uscături și băutură și s-a dus, lăsîndu-i singuri. CARAGIALE, P. 153. Pometuri, dulcețuri și alte mîncări. PANN, la TDRG. – Pl. și: (rar) pomete (EMINESCU, N. 56). – Variantă: pomăt (SBIERA, P. 34) s. n.
14. [DLRLC] POMEȚI s. m. pl. (Adesea determinat prin «obrajilor») Umerii obrajilor. Nu-i era cu totul necunoscută această față lungă, roșcată, cu pomeții obrajilor lucindu-și porii mari printre smocurile de păr prăfuit. GALAN, Z. R. 7. Țăranii, mărunți și osoși, cu mustățile stufoase pomeții proeminenți. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 40. Tușea necontenit o tuse seacă; pomeții obrajilor săi erau neîncetat rumeni. BOLINTINEANU, O. 455. – Variantă: pomete (DELAVRANCEA, CARAGIALE, la CADE) s. n. pl.
15. [DN] POMEȚI s.m.pl. Umerii obrajilor. [Sg. pomet, var. pomete s.n.pl. / < fr. pommettes].
16. [MDN '00] POMEȚI s. m. pl. umerii obrajilor. (< fr. pommettes)
17. [Șăineanu, ed. VI] pomet n. 1. feluri de poame; 2. grădină de poame. [Lat. POMETUM].
18. [Scriban] pomăt, V. pomet.
19. [Scriban] 2) pomét n., pl. urĭ (d. poamă). Mare cantitate de poame: era mult pomet. Multe felurĭ de poame: cîte pometurĭ! În nord pomăt, pl. urĭ.
20. [Scriban] 1) pomét n., pl. e (d. pom saŭ lat. pométum). Grădină de pomĭ, livadă. – În nord pomăt, pl. ete.
21. [DOOM 3] pomet (mulțime de pomi/de fructe) s. n., pl. pometuri
22. [DOOM 3] pomeți (părți ale obrazului) s. m. pl.
23. [DOOM 2] pomet (livadă, mulțime de pomi/de fructe) s. n., pl. pometuri
24. [DOOM 2] !pomeți (umărul obrazului) s. m. pl.
25. [DMLR] pomet (livadă) s. n., pl. pometuri (pomete)
26. [IVO-III] pomet, -turi (grădini de pomi) și -ți (umerii obrazului).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL