1. [MDA2] pomăzuitură sf [At: N. COSTIN, L. 318 / P: ~zu-i~ / Pl: ~ri / E: pomăzui + -tură] (Înv) Bucată de bumbac cu care clericul șterge pe cel uns cu mir1.
2. [Scriban] pomăzuitúră f., pl. ĭ. Vechi. Bumbac de șters miru de pe față.
3. [DAR] pomăzuitură, pomăzuituri, s.f. (înv.) bucată de bumbac cu care clericul șterge pe cel uns cu mir.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL