1. [MDA2] pomănuit sm [At: CARAGIALE, O. IV, 378 / Pl: ~iți / E: pomănui] (Nob) 1 Persoană căreia i se dă de pomană. 2 (Pex) Persoană căreia i se face un bine, un serviciu.
2. [DAR] pomănuit, pomănuiți, s.m. (înv. și reg.) persoană căreia i se dă de pomană, căreia i se face un bine, un serviciu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL