1. [DEX '09] POMĂDUI, pomăduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) pomăda (1). – Pomadă + suf. -ui.
2. [MDA2] pomădui vtr [At: I. NEGRUZZI, S. I, 85 / Pzi: ~esc / E: pomadă + -ui] (Rar) 1-2 A (se) pomăda (1-2). 3-4 (Pex; d. oameni) A se parfuma. 5-6 (D. oameni) A (se) aranja.
3. [DLRLC] POMĂDUI vb. IV v. pomăda.
4. [DN] POMĂDUI vb. IV. v. pomăda.
5. [DEX '09] POMĂDA, pomădez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) unge cu pomadă (1); a (se) pomădui; p. ext. a (se) ferchezui. 2. Tranz. Fig. A linguși, a flata pe cineva. – Din fr. pommader.
6. [MDA2] pomăda [At: POLIZU / Pzi: ~dez / E: fr pommader] 1-2 vtr A (se) unge cu pomadă (1) Si: (rar) a (se) pomădui (1-2). 3-4 vtr (Pex) A (se) parfuma. 5-6 vtr (Pex) A (se) aranja. 7 vt (Fig) A linguși.
7. [DLRLC] POMĂDA, pomădez, vb. I. Tranz. A unge (părul sau barba) cu pomadă. ◊ Fig. A flata, a tămîia. Membrii guvernului, ca să-și pomădeze amorul propriu încercau să bagatelizeze personalitatea vie a tînărului secretar. CAMIL PETRESCU, O. II 480. – Variantă: (învechit) pomădui, pomăduiesc, vb. IV.
8. [DN] POMĂDA vb. I. tr. A unge, a da cu pomadă. [Var. pomădui vb. IV. / < fr. pommader].
9. [MDN '00] POMĂDA vb. tr., refl. a (se) unge, a (se) da cu pomadă. (< fr. pommader)
10. [Scriban] *pomadéz v. tr. (fr. pommader). Ung cu pomadă.
11. [DOOM 3] pomădui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pomăduiesc, 3 sg. pomăduiește, imperf. 1 pomăduiam; conj. prez. 1 sg. să pomăduiesc, 3 să pomăduiască
12. [DOOM 2] pomădui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pomăduiesc, imperf. 3 sg. pomăduia; conj. prez. 3 să pomăduiască
13. [DOOM 3] pomăda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pomădez, 3 pomădează; conj. prez. 1 sg. să pomădez, 3 să pomădeze
14. [DOOM 2] pomăda (a ~) vb., ind. prez. 3 pomădează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL