1. [MDA2] pomădare sf [At: POLIZU / Pl: ~dări / E: pomăda] 1 Ungere cu pomadă (1). 2 (Pex) Parfumare. 3 (Pex) Aranjare. 4 (Fig) Lingușire.
2. [DEX '09] POMĂDA, pomădez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) unge cu pomadă (1); a (se) pomădui; p. ext. a (se) ferchezui. 2. Tranz. Fig. A linguși, a flata pe cineva. – Din fr. pommader.
3. [MDA2] pomăda [At: POLIZU / Pzi: ~dez / E: fr pommader] 1-2 vtr A (se) unge cu pomadă (1) Si: (rar) a (se) pomădui (1-2). 3-4 vtr (Pex) A (se) parfuma. 5-6 vtr (Pex) A (se) aranja. 7 vt (Fig) A linguși.
4. [DLRLC] POMĂDA, pomădez, vb. I. Tranz. A unge (părul sau barba) cu pomadă. ◊ Fig. A flata, a tămîia. Membrii guvernului, ca să-și pomădeze amorul propriu încercau să bagatelizeze personalitatea vie a tînărului secretar. CAMIL PETRESCU, O. II 480. – Variantă: (învechit) pomădui, pomăduiesc, vb. IV.
5. [DLRLC] POMĂDUI vb. IV v. pomăda.
6. [DN] POMĂDA vb. I. tr. A unge, a da cu pomadă. [Var. pomădui vb. IV. / < fr. pommader].
7. [DN] POMĂDUI vb. IV. v. pomăda.
8. [MDN '00] POMĂDA vb. tr., refl. a (se) unge, a (se) da cu pomadă. (< fr. pommader)
9. [Scriban] *pomadéz v. tr. (fr. pommader). Ung cu pomadă.
10. [DOOM 3] pomăda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pomădez, 3 pomădează; conj. prez. 1 sg. să pomădez, 3 să pomădeze
11. [DOOM 2] pomăda (a ~) vb., ind. prez. 3 pomădează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL