Definiție și ce înseamnă polygala

1. [DEX '98] AMĂREALĂ, amăreli, s. f. 1. (Proprietarea de a avea un) gust amar; amărăciune. ◊ Amăreala merelor și perelor = boală a fructelor de măr și păr, manifestată prin apariția pe aceasta a unor pete în dreptul cărora carnea fructului respectiv capătă un gust amar. 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre, roșii sau (rar) albe, dispuse în raceme, cu fructe capsule, întrebuințată, pentru proprietățile sale expectorante, contra afecțiunilor pulmonare (Polygala vulgaris); șopârliță. – Amărî + suf. -eală.

2. [DFL] POLYGALA L., POLIGALA, AMĂREALĂ, fam. Polygalaceae. Gen originar din Europa, Africa de S, Australia, cca 550 specii, perene, erbacee, semiarbuști sau arbuști. Frunze alterne, uneori opuse sau în verticil, caduce, sesile, înguste, lanceolate. Flori (sepale cu aspect variabil, cele 2 interioare mai mari și colorate, aripile caliciului persistă pe fruct devenind verzi, petala din față în formă de carenă, deseori cu un apendix pețiolat, fimbriat, cele 2 laterale mai slab dezvoltate sau lipsesc, stamine concrescute pînă spre vîrf, albastre, roz, albe sau bicolore) dispuse, de obicei, în raceme sau spice terminale multiflore. Fructul, o capsulă comprimată, cordiformă, ovată sau rotundă, pieloasă. Semințe glabre sau pubescente.

3. [DFL] Polygala calcarea L. Specie care înflorește vara. Flori colorate de la roz la albastru strălucitor. Tulpini tîrîtoare. Perenă, de rocărie, poziție însorită, sol calcaros.

4. [DFL] Polygala chamaebuxus L. Specie originară din Europa, rezistă iarna afară. înflorește primăvara. Flori bicolore, roz-purpurii cu centrul galben sau alb (înainte de maturitatea fructului aripile caliciului cad, stamine concrescute la bază), pe un peduncul terminal sau în axa frunzei. Frunze mici, pieloase, lucioase, lanceolate sau eliptice, cu vîrf ascuțit. Semiarbust mic, totdeauna verde, 10-20 cm înălțime, cu tulpină ramificată, erectă sau tîrîtoare. Perenă, de rocărie. Capsulă sesilă.

5. [DFL] Polygala myrtifolia L. Specie originară din Africa de S, plantă de seră. înflorește din apr.-aug. Flori cu peduncul scurt. Frunze invers-ovate sau alungite, cu vîrf ascuțit, moale. Tufă pînă la 1,20 m înălțime, cu lujerii pubescenți.

6. [DFL] Polygala oppositifolia L. Specie originară din Africa de S, nu rezistă iarna afară. înflorește în apr.-sept. Flori (sepale verzi cu nervuri pe partea superioară purpur, cca 1 cm lungime, carenă verzuie cu vîrf purpuriu, petalele laterale roz-roșii-pal) în corimb terminal. Plantă pînă la 1 m înălțime cu lujeri glabri, de obicei roșietici, în tinerețe glauci. Frunze opuse, ovate sau cordiforme, cu vîrf ascuțit.

7. [Argou] amăreală s. f. sg. tristețe, necaz

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] POLUNOȘNIȚĂ, polunoșnițe, s. f. Slujbă religioasă mănăstirească care se face după miezul […]
1. [DEX '09] POLUNOȘNIȚĂ, polunoșnițe, s. f. Slujbă religioasă mănăstirească care se face după miezul […]
[Argou] poloponez, poloponezi s. m. anus. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
1. [MDA2] poloschița sfa [At: PAMFILE, CER. 163 / E: nct] (Reg) Stea din constelația […]
1. [MDA2] polosie sf [At: H V, 18 / Pl: ? / E: cf poloscă] […]
[DAR] polotie s.f. sg. (reg.) mănunchi de fire de grâu; polog, otcoș. Sursă: DEX online […]
1. [DEX '09] PĂLĂVATIC, -Ă, pălăvatici, -ce, adj. (Reg.) 1. Nemernic, ticălos. 2. Zănatic, ușuratic. […]
1. [MDA2] polomeac sn [At: (a. 1766) FURNICĂ, I. C. XXVI / V: ~ă sf, […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro