1. [DEX '09] PĂLĂVATIC, -Ă, pălăvatici, -ce, adj. (Reg.) 1. Nemernic, ticălos. 2. Zănatic, ușuratic. ♦ (Substantivat) Persoană care vorbește anapoda, fără rost; palavragiu. – Cf. bg. palav „neastâmpărat”.
2. [MDA2] pălăvatic, ~ă [At: LM / V: palav~, ~tec, ~vratic, polov~ / E: ns cf bg палав „neastâmpărat”] 1 a (Reg) Ticălos. 2 a (Pop) Zănatic. 3 a (Pop) Prost. 4 smf (Reg) Palavragiu.
3. [DLRLC] PĂLĂVATIC, -Ă, pălăvatici, -e, adj. 1. (Regional) Nemernic. (Atestat în forma palavatic) Sfetnicul cel palavatic, cum auzi de una ca aceasta, merse la împărat și zise că... [Greuceanu] este un amăgitor și trebuie pus la închisoare. ISPIRESCU, L. 227. 2. Zănatic, ușuratic. Așa cum era, cu toate cusururile, rea de gură, rea de muscă, rea de plată, pălăvatică și haihuie... Mima avea hazul ei, era simpatică. M. I. CARAGIALE, C. 125. – Variantă: palavatic, -ă adj.
4. [MDA2] palavatic, ~ă a vz pălăvatic
5. [MDA2] pălăvatec, ~ă a vz pălăvatic
6. [MDA2] pălăvratic, ~ă a vz pălăvatic
7. [MDA2] polovatic, ~ă a vz pălăvatic
8. [DLRLC] PALAVATIC, -Ă adj. v. pălăvatic.
9. [Șăineanu, ed. VI] palavatic a. nebunatic: sfetnicul cel palavatic ISP. [Cf. pală, toană].
10. [Scriban] palavátic, V. pălăvatic.
11. [Scriban] pălăvátec, -ă adj. (bg. pálav, nebunatic, cu suf. -atec din nebunatic, rudă cu pală, pălesc 2; ngr. palavós, nebun). Vest. Cam nebun, zănatic. Ticălos, mișel. – Și palav- (Munt. vest) și polovátic (Munt. est).
12. [Scriban] polovátic, V. pălăvatic.
13. [DOOM 3] pălăvatic (reg.) adj. m., pl. pălăvatici; f. pălăvatică, pl. pălăvatice
14. [DOOM 2] pălăvatic (reg.) adj. m., pl. pălăvatici; f. pălăvatică, pl. pălăvatice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL