1. [MDA2] polojenie sf [At: CORESI, ap. DHLR II, 522 / V: (reg) ~jan~, ~gen~ / Pl: ~ii / E: slv положєниѥ] 1 (Îvr) Prezentare a subiectului unei lucrări. 2 (Îvr; pex) Cuvânt înainte. 3 (Înv) Afirmație insultătoare în scris. 4 (Înv; pex) Pamflet. 5 (Reg; mpl) Anecdotă. 6 (Reg; mpl) Întâmplare.
2. [DLRLC] POLOJENIE, polojenii, s. f. (Regional) Glumă, anecdotă, snoavă. Bea și fuma și mînca, cînd avea ce, și spunea polojenii. RETEGANUL, LA CADE.
3. [DLRM] POLOJENIE, polojenii, s. f. (Reg.) Glumă, anecdotă, snoavă. – Slav (v. sl. položenije).
4. [Scriban] polojénie f. (vsl. položeniĭe, așezare, atitudine. V. predelojenie). Vechĭ. Glumă (maĭ ales proastă). Azĭ. Pl. Glume, anecdote, jitiĭ, taclale.
5. [MDA2] polojanie sf vz polojenie
6. [MDA2] porlojenie[1] sf vz poroganie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL