1. [DEX '09] POLOBOCEL, polobocele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui poloboc (1); butoiaș. [Var.: bolobocel s. n.] – Poloboc + suf. -el.
2. [MDA2] polobocel sn [At: EMINESCU, N. 141 / V: bo~ / Pl: ~e / E: poloboc + -el] (Pop) Butoiaș.
3. [DLRLC] POLOBOCEL, polobocele, s. n. Diminutiv al lui poloboc; butoiaș. Poate să rostogolească spre sat un polobocel. GALAN, Z. R. 252. Tatăl, stăpînul casei, șede la o parte pe un polobocel așezat cu fundul în sus. EMINESCU, N. 141. Variantă: bolobocel s. n.
4. [Scriban] polobocél n., pl. e. Est. Poloboc mic. V. fedeleș.
5. [DEX '09] BOLOBOCEL s. n. v. polobocel.
6. [DEXI] bolobocel s.n. v. polobocel.
7. [DEX '98] BOLOBOCEL, s. n. v. polobocel.
8. [DOOM 3] polobocel (pop.) s. n., pl. polobocele
9. [DOOM 2] polobocel (pop.) s. n., pl. polobocele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL