1. [DEX '09] POLNOGLASIE s. f. Fenomen lingvistic caracteristic limbilor slave de est, care constă în prezența grupurilor de sunete „oro”, „olo”, „ere” între consoane, corespunzând grupurilor „ra”, „la”, „re”, „le” din vechea slavă. – Din rus. polnoglasie.
2. [MDA2] polnoglasie sf [At: SCL 1954, 24 / A și: ~glasie / Pl: ~ii / E: rs полногласие] Fenomen lingvistic caracteristic limbilor slave de est, care constă în prezența grupurilor de sunete „olo”, „ere”, între consoane, corespunzând grupurilor „ra”, „la”, „re”, „le” din vechea slavă Si: (rar) plenisonie.
3. [DOOM 3] polnoglasie (desp. -no-gla-) s. f., art. polnoglasia, g.-d. polnoglasii, art. polnoglasiei
4. [DOOM 2] polnoglasie (-no-gla-) s. f., art. polnoglasia, g.-d. polnoglasii, art. polnoglasiei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL