1. [MDA2] politicit, ~ă a [At: CARTE TREB. I, 202/21 / Pl: ~iți, ~e / E: politici] (Înv; d. popoare, națiuni, oameni etc.) 1 Civilizat. 2 Educat.
2. [DLRLC] POLITICIT, -Ă, politiciți, -te, adj. 1. (Învechit) Civilizat. Un loc lăcuit de oameni politiciți. DRĂGHICI, R. 162. 2. (Despre prețuri) Stabilit, calculat, evaluat. Prețurile cele politicite în această parte a locului. I. IONESCU, D. 374.
3. [DLRM] POLITICIT, -Ă, politiciți, -te, adj. (Înv.) 1. Civilizat. 2. (Despre prețuri) Stabilit, calculat, evaluat. – V. politici.
4. [MDA2] politica2 v vz politici
5. [MDA2] politici [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 216v/26 / V: ~ca / Pzi: ~icesc / E: cf politic] (Înv) 1-2 vti A guverna. 3-4 vir A face politică (4). 5-6 vir A discuta politică (4). 7-8 vir A se pune la curent cu politica (4). 9 vr A se practica un anumit obicei Si: a se obișnui. 10 vr A se folosi. 11 vt A stabili un anumit preț sau procent. 12-13 vtr (Fig) A (se) civiliza. 14-15 vtr (Fig) (A face să progreseze sau) a progresa A. 16 vr (Csnp) A se impune.
6. [DLRLC] POLITICI, politicesc, vb. IV. Tranz. 1. (Învechit) A îndruma cu dibăcie, a sfătui, a da îndrumări; a educa. Părinți de bun neam cari... pot a vă politici. DRĂGHICI, R. 159. 2. A folosi în mod obișnuit, a obișnui. (Refl. pas.) Cuvintele acele care s-au politicit în vorbă numai de clasa boierească sau în timpul fanarioților. La TDRG.
7. [DLRM] POLITICI, politicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A sfătui; a educa. 2. A folosi în mod obișnuit. – Din politică.
8. [Scriban] 2) politicésc v. tr. (d. politicesc 1). Vechĭ. Încetățenesc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL