1. [DEX '09] POLITEIST, -Ă, politeiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al politeismului. 2. Adj. Care aparține politeismului, privitor la politeism. – Din fr. polythéiste.
2. [MDA2] politeist, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~iști, ~e / E: fr polythéiste] 1-2 smf, a (Adept) al politeismului. 3 a Privitor la politeism. 4 a Care este specific politeismului.
3. [DLRLC] POLITEIST,-Ă, politeiști,-ste, adj. Care ține de politeism, al politeismului. Vechii greci erau politeiști.
4. [DN] POLITEIST, -Ă adj. Referitor la politeism, propriu politeismului. [Cf. fr. polythéiste].
5. [MDN '00] POLITEIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al politeismului. (< fr. polythéiste)
6. [Șăineanu, ed. VI] politeist m. cel ce profesează politeismul.
7. [Scriban] *politeíst, -ă s. și adj. (d. vgr. polýtheos, politeist, d. polýs, mult, și theós, zeŭ). Care se închină maĭ multor zeĭ. Adj. Religiune politeistă.
8. [DOOM 3] politeist adj. m., s. m., pl. politeiști; adj. f., s. f. politeistă, pl. politeiste
9. [DOOM 2] politeist adj. m., s. m., pl. politeiști; adj. f., s. f. politeistă, pl. politeiste
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL