1. [DEX '09] POLISINTEZĂ, polisinteze, s. f. (În limbile polisintetice) Folosire a unui singur cuvânt complex pentru mai multe cuvinte. – Din fr. polysynthèse.
2. [MDA2] polisinteză sf [At: DN3 / Pl: ~ze / E: fr polysyntèse] Folosire în unele limbi a cuvintelor lungi și complexe ca urmare a unirii tuturor părților din frază într-un singur cuvânt.
3. [DEX '98] POLISINTEZĂ, polisinteze, s. f. (În limbile polisintetice) Folosire a unui singur cuvânt complex în loc de mai multe cuvinte. – Din fr. polysynthèse.
4. [DN] POLISINTEZĂ s.f. Folosirea în limbile polisintetice de cuvinte lungi și complexe pentru mai multe cuvinte. [< fr. polysynthèse].
5. [MDN '00] POLISINTEZĂ s. f. folosirea în limbile polisintetice de cuvinte lungi și complexe, pentru mai multe cuvinte. (< fr. polysynthèse)
6. [DOOM 3] polisinteză s. f., g.-d. art. polisintezei; pl. polisinteze
7. [DOOM 2] *polisinteză s. f., g.-d. art. polisintezei; pl. polisinteze
8. [DTL] POLISINTEZĂ s. f. (< fr. polysynthèse): folosire de cuvinte lungi și complexe, pentru mai multe cuvinte, într-o limbă incorporantă (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL