1. [DEX '09] POLISINTETISM s. n. Caracteristică a unei limbi de a fi polisintetică; caracter polisintetic. – Din fr. polysynthétisme.
2. [MDA2] polisintetism sns [At: GRAUR, I. L. 188 / E: fr polysynthétisme] Însușire a unei limbi de a fi formată din fraze alcătuite dintr-un singur cuvânt ca urmare a unirii tuturor părților din frază într-un singur cuvânt.
3. [DEX '98] POLISINTETISM s. n. Caracteristică, proprietate a unei limbi de a fi polisintetică; caracter polisintetic. – Din fr. polysynthétisme.
4. [DN] POLISINTETISM s.n. Faptul, însușirea de a fi polisintetic. [< fr. polysynthéthisme].
5. [MDN '00] POLISINTETISM s. n. caracter polisintetic al unei limbi. (< fr. polysynthéthisme)
6. [DOOM 3] polisintetism s. n.
7. [DOOM 2] polisintetism s. n.
8. [DTL] POLISINTETISM s. n. (< fr. polysynthéthisme): însușire a unei limbi în care părțile principale și secundare ale propoziției sunt încorporate într-un singur cuvânt, al cărui punct de plecare este predicatul (v. limbă incorporantă).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL