1. [DEX '09] POLISILOGISM, polisilogisme, s. n. Raționament deductiv alcătuit dintr-o înlănțuire de silogisme în care concluzia silogismului anterior devine una dintre premisele silogismului următor. – Din fr. polysyllogisme.
2. [MDA2] polisilogism sn [At: MAIORESCU, L. 99 / Pl: ~e / E: fr polysyllogisme] (Log) Raționament deductiv alcătuit dintr-o înlănțuire de silogisme, în care concluzia silogismului anterior devine una dintre premisele celui următor.
3. [DEX '98] POLISILOGISM, polisilogisme, s. n. Înlănțuire de silogisme în care concluzia silogismului anterior devine una dintre premisele silogismului următor. – Din fr. polysyllogisme.
4. [DLRLC] POLISILOGISM, polisilogisme, s. n. Judecată compusă din mai multe silogisme legate între ele în așa fel, încît concluzia celui dintîi să devină premisa celui de-al doilea și așa mai departe.
5. [DN] POLISILOGISM s.n. (Log.) Raționament deductiv complex, format din două sau mai multe silogisme unite între ele astfel încît concluzia unuia devine premisa celui următor. [< fr. polysyllogisme].
6. [MDN '00] POLISILOGISM s. n. raționament deductiv complex, din două sau mai multe silogisme unite, concluzia silogismului anterior (prosilogism) devenind una dintre premisele silogismului următor (episilogism). (< fr. polysyllogisme)
7. [DOOM 3] polisilogism s. n., pl. polisilogisme
8. [DOOM 2] polisilogism s. n., pl. polisilogisme
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL