1. [MDA2] polisare sf vz polizare
2. [DEX '09] POLIZA, polizez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere suprafața unei piese cu ajutorul polizorului. ◊ Mașină de polizat = polizor. ♦ A lamina la rece foile de tablă subțire. – Din polizor. Cf. fr. polir.
3. [DEX '09] POLIZARE, polizări, s. f. Acțiunea de a poliza și rezultatul ei; polizat1. – V. poliza.
4. [MDA2] polisa v vz poliza1
5. [MDA2] poliza2 vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~zez / E: fr policer] (Îvr) A guverna.
6. [MDA2] poliza1 vt [At: IOANOVICI, TEHN. 84 / S și: (rar) ~isa / Pzi: ~zez / E: drr polizor1] 1 A prelucra prin așchiere suprafața unui obiect cu ajutorul polizorului1. 2 A lamina la rece foile de tablă subțire, pentru cositorie.
7. [MDA2] polizare sf [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 382 / S și (rar) ~isa~ / Pl: ~zări / E: poliza1] 1 Prelucrare prin așchiere cu polizorul1 (1) Si: (rar) polizat1 (1). 2 Laminare la rece a foilor din tablă subțire, pentru cositorie Si: (rar) polizat1 (2). 3 Netezire și subțiere a firelor textile.
8. [DEX '98] POLIZA, polizez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere suprafața unui obiect cu ajutorul polizorului. ◊ Mașină de polizat = polizor. ♦ A lamina la rece foile de tablă subțire. – Din polizor. Cf. fr. polir.
9. [DLRLC] POLIZA, polizez, vb. I. Tranz. A curăța sau a îndrepta suprafața unui obiect cu polizorul; a lustrui, a șlefui.
10. [DLRLC] POLIZARE, polizări, s. f. Acțiunea de a poliza și rezultatul ei.
11. [DN] POLISA vb. I. v. poliza.
12. [DN] POLIZA vb. I. tr. A șlefui, a lustrui, a face curat, lucios (cu ajutorul polizorului). [Var. polisa vb. I. / < fr. polir].
13. [DN] POLIZARE s.f. Acțiunea de a poliza și rezultatul ei; polizaj. [< poliza].
14. [MDN '00] POLIZA vb. tr. 1. a prelucra piese cu ajutorul polizorului. 2. a lamina la rece foi de tablă subțire, recoaptă și decapată, care urmează să fie cositorită. (după fr. polir)
15. [DOOM 3] poliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. polizez, 3 polizează; conj. prez. 1 sg. să polizez, 3 să polizeze
16. [DOOM 3] polizare s. f., g.-d. art. polizării; pl. polizări
17. [DOOM 2] poliza (a ~) vb., ind. prez. 3 polizează
18. [DOOM 2] polizare s. f., g.-d. art. polizării; pl. polizări
19. [DE] POLIZÁRE (< polizor) s. f. 1. (TEHN.) Procedeu de prelucrare prin așchiere a suprafețelor pieselor cu ajutorul polizorului. 2. (METAL.) Operație de laminare la rece a foilor din tablă subțire, recoaptă și decapată, pentru a fi ulterior cositorite.
20. [DAR] poliza, polizez, vb. I (înv.) a guverna.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL