Definiție și ce înseamnă polinizare

1. [DEX '09] POLENIZARE, polenizări, s. f. Acțiunea de a poleniza; fenomen care constă în transportul polenului de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului; polenizație. [Var.: (rar) polinizare s. f.] – V. poleniza.

2. [MDA2] polenizare sf [At: SCÎNTEIA, 1952, nr. 2395 / V: (înv) ~lin~ / Pl: ~zări / E: poleniza] Transportare a polenului1 (1) de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului, pentru a produce fecundația Si: (rar) polenizație.

3. [DLRLC] POLENIZARE, polenizări, s. f. Transportul (natural sau artificial) al polenului la organul femel; procesul de fecundație la flori. Metoda miciurinistă a polenizării suplimentare aplicată pe scară largă a dat importante sporuri de producție.

4. [DN] POLENIZARE s.f. Transport natural sau artificial al polenului pe stigmat; prima fază a procesului de fecundare a florii; polenizație. [După fr. pollinisation].

5. [MDN '00] POLENIZARE s. f. transport al polenului de pe stamine pe stigmat; polenizație. (< poleniza)

6. [DEX '09] POLINIZARE s. f. v. polenizare.

7. [MDA2] polinizare sf vz polenizare

8. [DOOM 3] polenizare s. f., g.-d. art. polenizării; pl. polenizări

9. [DOOM 2] polenizare s. f., g.-d. art. polenizării; pl. polenizări

10. [DE] POLENIZÁRE (< poleniza) s. f. Proces de natură fizico-mecanică, întâlnit numai la plantele cu flori, care constă în transferul polenului, prin diferite mijloace, de pe anterele staminelor androceului pe stigmat. P. poate fi: directă (autogamă, homogamă, autopolenizare), caracteristică plantelor hermafrodite, în care polenul de pe antere trece pe stigmatul aceleiași flori (propriu-zisă) sau pe stigmatul altei flori din aceiași inflorescență (geitonogamă); indirectă (alogamă, heterogamă, încrucișată), în care polenul de pe anterele unei flori trece pe stigmatul altei flori de pe alt individ. Transferul de polen este efectuat de vânt (p. anemofilă), de apă (p. hidrofilă) sau de animale (p. zoofilă), și anume: de păsări (p. ornitofilă), insecte (p. entomofilă), lilieci (p. chiropterofilă), melci (p. malacofilă) etc.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SCHINUȚĂ, schinuțe, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre sau albe; bănică […]
1. [MDA2] cârmâz [At: (a. 1681) HEM 2066 / V: carmuză sf, cărmăz, căr~, cărmuz, […]
1. [DEX '09] PIA MATER s. f. Membrană vasculară fină care aderă la suprafața creierului […]
1. [DN] A PIACERE loc. adv. (Muz.; ca indicație de execuție) După dorință, după apreciere. […]
1. [MDN '00] PIACEVOLE adv. (muz.) în manieră plăcută, agreabilă, grațioasă. (< it. piacevole) 2. […]
[MDN '00] PIAFE s. m. figură de dresaj constând din trap îngrămădit pe loc, calul […]
1. [MDA2] piafer sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: fr piaffeur] Cal care […]
[DTM] piangendo (cuv. it. „plângând”), indicație de expresie în muzica vocală, prin care se cere […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro