1. [MDA2] polimit, ~ă a [At: BOCEANU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: polimi] (Olt) 1 Născut. 2 (D. plante) Care a prins rod Si: legat. 3 (D. plante) Răsărit. 4 (D. plante) Înmugurit.
2. [MDA2] polimi [At: CV 1952, nr. 1, 36 / Pzi: ~mesc / E: ns cf polimă] 1 vt(a) (Olt; d. femei sau femele) A procrea. 2-3 vri (Olt; d. plante) A prinde rod Si: a lega. 4 vr (Olt; d. plante) A răsări. 5 vr (Olt; d. plante) A înmuguri. 6 vt (Reg; pgn) A crea.
3. [DAR] polimit, -ă, adj. (reg.) conceput, născut.
4. [DAR] polimi, polimesc, vb. IV (reg.) 1. a concepe, a procrea; a naște. 2. (despre plante) a prinde rod; a lega. 3. (refl.; despre plante) a da colț, a răsări. 4. a crea, a face, a concepe, a făuri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL