1. [DEX '09] POLOLOGHIE s. f. v. poliloghie.
2. [MDA2] polologhie[1] sf vz poliloghie
3. [Șăineanu, ed. VI] polologhie f. vorbă lungă: hârtia cuprinde multă polologhie CR. [Gr. mod.].
4. [Scriban] polologhíe, V. poliloghie.
5. [DEX '09] POLILOGHIE, poliloghii, s. f. (Depr.) Expunere, relatare excesiv de amplă (și de prolixă); vorbărie. [Var.: polologhie s. f.] – Din ngr. poliloghía.
6. [MDA2] poliloghie sf [At: BUL. COM. IST. V, 287 / V: ~lol~, (înv) ~logie, ~ologie / Pl: ~ii / E: ngr πολυλογία] Expunere, discuție etc. excesiv de amplă și de încărcată cu amănunte inutile, prolixă Si: vorbărie, (fam) pălăvrăgeală, peltea, sporovăială.
7. [MDA2] polilogie sf vz poliloghie
8. [MDA2] polologie sf vz poliloghie
9. [DLRLC] POLILOGHIE, poliloghii, s. f. Expunere a unor fapte sau a unor idei într-un mod excesiv de amplu și încărcat cu amănunte inutile; vorbărie. Ca să-i povestesc tot, se înșiră o poliloghie. Nici n-are s-o citească. Trebuie să fie sătul de asemenea epistole. C. PETRESCU, C. V. 54. Vei avea oare vreme și răbdare să citești pînă la sfîrșit poliloghia mea? VLAHUȚĂ, O. A. II 58. – Variantă: polologhie (REBREANU, R. I 169, CREANGĂ, A. 158) s. f.
10. [Scriban] poliloghíe și (ob.) polologhíe f. (ngr. și vgr. polylogia, d. polýs, mult, și lógos, cuvînt). Fam. Vorbă lungă, frazeologie, flecărie.
11. [DOOM 3] !polologhie (fam.)/(livr.) poliloghie s. f., art. polologhia/poliloghia, g.-d. art. polologhiei/poliloghiei; pl. polologhii/poliloghii, art. polologhiile/poliloghiile (desp. -ghi-i-)
12. [DOOM 2] polologhie v. poliloghie
13. [DOOM 3] poliloghie v. polologhie
14. [DOOM 2] poliloghie/(fam.) polologhie s. f., art. poliloghia/polologhia, g.-d. art. poliloghiei/polologhiei; pl. poliloghii/polologhii, art. poliloghiile/polologhiile
15. [MDO] poliloghie
16. [IVO-III] poliloghie, -ghiei gen. a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL