1. [DEX '09] POLIELEU, polieleuri, s. n. Cântare bisericească ortodoxă intercalată în slujba utreniei la anumite sărbători. [Pr.: -li-e-] – Din sl. polielei.
2. [MDA2] polieleu1 sn [At: PRAV. GOV. 155v/4 / V: (rar) ~ileu, ~leleu / P: ~li-e~ / Pl: ~eie, ~ri / E: slv полиѥлей] Cântare bisericească alcătuită din anumiți psalmi, care se execută în biserica ortodoxă la unele sărbători, în timpul utreniei, înaintea liturghiei etc.
3. [MDA2] polieleu2 s [At: CIHAC, II, 689 / P: ~li-e~ / Pl: nct / E: ngr πολυέλαιος] (Înv) Candelabru.
4. [DLRLC] POLIELEU s. n. Cîntare bisericească (psalmii 134 și 135) la creștinii ortodocși. Spune-i c-am zis eu c-are slujbă mare și cu polieleu. CONTEMPORANUL, III 554. Pronunțat: -li-e-. – Variantă: polileu s. n.
5. [Șăineanu, ed. VI] polieleu n. termen bisericesc: nume dat la doi psalmi (134 și 135) ce se cântă la biserică. [Gr. mod.: lit. prea milostiv].
6. [Scriban] polieléŭ, V. poleleŭ.
7. [MDA2] poleleu3 sn vz polieleu1
8. [MDA2] polileu sn vz polieleu1
9. [DLRLC] POLILEU s. n. v. polieleu.
10. [Scriban] poleléŭ și poliléŭ și (maĭ vechĭ) polieléŭ n., pl. eĭe saŭ eurĭ (ngr. și vgr. polyéleos, foarte milostiv). Cîntarea din aintea liturghiiĭ la sărbătorile marĭ (numele psalmilor 134 și 135, dintre care în biserică se cîntă primu, ĭar în mînăstirĭ amîndouă): clopotu suna de poleleŭ.
11. [Scriban] poliléŭ, V. poleleŭ.
12. [DOOM 3] !polieleu (desp. -li-e-) s. n., art. polieleul; pl. polieleuri
13. [DOOM 2] !polieleu (-li-e-) s. n., art. polieleul; pl. polieleie/polieleuri
14. [DER] polieleu (polieleie), s. n. – Candelabru. Ngr. πολυέλαιος.
15. [DER] polieleu (polieleie), s. n. – Nume special dat psalmilor 134 și 135. – Var. polileu. Mgr. πολυέλεος „foarte milostiv”.
16. [DTM] polieleu (Biz.) (< adj., gr. μολυέλεος [sc. φαλμός], „preamilostiv”), cântare al cărei text este alcătuit din psalmii1 134 și 135, care se cântă la utrenia* praznicelor și sfinților cu polieleu. Denumirea de p. provine de la cuvântul „milă” (ἔλεος), care se repetă des în psalmul 135 („că în veac este mila lui”: ὄτι εἰς τòν αἰῶνα τò ἔλεος αὐτοῦ). precum și de la faptul că în timpul acestei cântări toate candelele pline cu untdelemn (ἐλαία, ἔλαιον) sunt aprinse.
17. [D.Religios] polileu, polilee s. n. Cântare bisericească din cadrul utreniei la sărbătorile mari după catisme și înainte de mărimuri, reprezentând psalmii 134 și 135 ai lui David și având semnificația „multă milă” (refrenul psalmului 135). [Var.: poleleu, polieleu s. n.] – Din sl. polieleĭ.
18. [DAR] polieleu, polieleie, s.n. (înv.) candelabru.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL