1. [MDA2] polignire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: poligni] (Reg) Culcare sau aplecare la pământ a cerealelor și plantelor textile.
2. [MDA2] policni2 v vz poligni
3. [MDA2] poligni [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 170 / V: (reg) ~icni / Pzi: ~nesc / E: bg полегна] 1 vt (Înv) A doborî pe cineva la pământ. 2 vt (Înv; pex) A omorî pe cineva trântind la pământ sau călcând în picioare. 3 vr (Reg; d. cereale, plante textile) A se apleca la pământ. 4 vr (Buc; fig; îf policni) A se subestima.
4. [DLRLC] POLIGNI, polignesc, vb. IV. (Rar) 1. Tranz. A culca la pămînt, a doborî, a ucide. Așa lovind viteza ostișoară, în turcime trupuri polignește. BUDAI-DELEANU, la CADE. 2. Refl. (Despre plante, mai ales despre cereale). A se apleca la pămînt, a se culca.
5. [DLRM] POLIGNI, polignesc, vb. IV. 1. Tranz. A doborî, a ucide. 2. Refl. (Despre plante) A se culca la pămînt. – Slav (v. sl. legnonti, pol. polegnać).
6. [Șăineanu, ed. VI] polignì v. a cădea la pământ (din pricina vântului și a ploilor): grâul se polignește. [Pol. POLEGNÕC].
7. [Scriban] polignésc v. tr. (vsl. *po-legnonti, d. legnonti, lešti-legon, a se culca, a se trînti; pol. pelegać, polegnać. V. polog, polejnic, olejesc 2, prilejesc). Vechĭ. Azĭ est. Culc, dobor, trîntesc, pătulesc: trupurĭ polignite, ploaĭa a polignit grîu, grîu s’a polignit de ploaĭe. – Și pologesc și pălăngesc.
8. [DER] poligni (polignesc, polignit), vb. – A dărîma, a abate, a da jos, a face să cadă. Sl. polegnąti (Cihac, II, 274; Tiktin; Conev 71).
9. [DAR] policni, pers. 3. sg. policnește, vb. IV (reg.) a bruma.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL