1. [MDA2] poliglotie sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ii / E: poliglot + -ie] (Rar) Calitate de a vorbi mai multe limbi.
2. [Șăineanu, ed. VI] poliglotie f. cunoștința (practică și literară) a mai multor limbi.
3. [Scriban] *poliglotíe f. (d. poliglot). Calitatea de a putea vorbi maĭ multe limbĭ. V. linghistică.
4. [DCR2] poligloție s. f. Situația celui care cunoaște mai multe limbi ◊ „Lanson spunea că personajele vorbesc, fiecare, altă limbă, potrivit caracterului lor moral. În filmul nostru vedem cum această poligloție poate proveni nu numai din caracter, care e ceva fix, dar și din biografia anterioară.” R.lit. 1 VI 75 p. 17 (din poliglot + -ie)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL