1. [DEX '09] POLIETILENĂ s. f. Material plastic obținut prin polimerizarea etilenei, folosit la fabricarea materialelor izolante și a unor obiecte tehnice sau de uz. casnic. [Pr.: -li-e-] – Din fr. polyéthylene.
2. [MDA2] polietilenă sf [At: V. ROM. iunie 1960, 49 / P: ~li-e~ / Pl: ~ne / E: fr polyéthylène, eg polyethylene, ger Polyäthylen] Material plastic solid alb, obținut prin polimerizarea etilenei, folosit la fabricarea materialelor izolante, a unor obiecte de uz casnic sau industrial.
3. [DEX '98] POLIETILENĂ s. f. Material plastic obținut prin polimerizarea etilenei, întrebuințat la fabricarea materialelor izolante și a unor obiecte de uz casnic sau industrial. [Pr.: -li-e-] – Din fr. polyéthylène.
4. [DN] POLIETILENĂ s.f. Masă plastică obținută prin chimizarea produselor petroliere și a gazelor de sondă și de cracare, utilizată în industria de ambalaje și a obiectelor de uz casnic. [< fr. polyéthylène].
5. [MDN '00] POLIETILENĂ s. f. produs macromolecular solid, alb, prin polimerizarea etilenei, la fabricarea materialelor izolante și a unor obiecte de uz casnic sau industrial. (< fr. polyéthylène)
6. [DOOM 3] polietilenă (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. polietilenei
7. [DOOM 2] polietilenă (-li-e-) s. f., g.-d. art. polietilenei
8. [DE] POLIETILÉNĂ (< fr., germ. {i}) s. m. Produs macromolecular obținut prin polimerizarea etilenei; este un material solid, de culoare albă, cu densitate mică, cu punct de înmuiere 120-145°C și cu bună rezistență mecanică și chimică și electroizolant. Se întrebuințează la confecționarea ambalajelor, a filmelor, a conductelor, a recipientelor, în electrotehnică etc. Se mai numește polietenă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL