1. [MDA2] policuță sf [At: GRAUR, E. 38, 39, 42 / Pl: ~țe / E: poliță1] 1-4 (Pop; șhp) Policioară (1-4).
2. [DLRLC] POLICUȚĂ, policuțe, s. f. (Rar) Policioară. Am o găină pestricuță, O pui în horn pe policuță (Cartea). GOROVEI, C. 45.
3. [DLRM] POLICUȚĂ, policuțe, s. f. (Rar) Policioară. – Din poli[cer] + suf. -ic-uță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL