1. [DLRLC] POLICLINICĂ, policlinici, s. f. Serviciu medical de consultații și tratament organizat pe specialități, pus la dispoziția bolnavilor ambulatorii; clădire în care este instalat un astfel de serviciu. – V. dispensar.
2. [DN] POLICLINICĂ s.f. Unitate medicală de consultații și tratament pentru bolnavi ambulatorii. [Gen. -cii. / < fr. policlinique, rus. poliklinika, cf. germ. Poliklinik].
3. [MDN '00] POLICLINICĂ s. f. unitate medicală de consultații și tratament pentru bolnavi ambulatorii. (< fr. policlinique)
4. [DEX '09] POLICLINIC, -Ă, policlinici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Instituție medicală de consultații și de tratament ambulatoriu, organizată teritorial și pe specialități; clădire în care este instalată o astfel de instituție. 2. Adj. De policlinică. – Din fr. polyclinique.
5. [MDA2] policlinic, ~ă [At: CADE / Pl: ~ici, ~ice / E: fr polyclinique, rs поликлиника, ger Poliklinik] 1 sf Unitate medicală independentă sau dintr-un spital, cu principalele specialități medicale, pentru consultări și tratări ambulatorii. 2 sf Clădire în care își are sediul policlinica (1). 3 sf Personal al policlinicii (2). 4 a (Rar) Care aparține policlinicii (1). 5 a Privitor la policlinică (1).
6. [DCR2] policlinică-spital s. f. Spital care funcționează și ca policlinică ◊ „Policlinica-spital are un laborator și o farmacie.” Sc. 24 XII 66 p. 2 (din policlinică + spital)
7. [DCR2] spital-policlinică s. n. Spital în care funcționează o policlinică ◊ „La Hârșova s-a dat în folosință un nou spital-policlinică.” Sc. 24 XII 66 p. 2 (din spital + policlinică)
8. [DOOM 3] policlinică (desp. -li-cli-) s. f., g.-d. art. policlinicii; pl. policlinici
9. [DOOM 2] policlinică (-li-cli-) s. f., g.-d. art. policlinicii; pl. policlinici
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL