1. [DEX '09] POLICIOARĂ, policioare, s. f. 1. Diminutiv al lui poliță1. 2. (Reg.) Partea de jos a jugului, pe care se sprijină gâtul boilor. – Poliță1 + suf. -ioară.
2. [MDA2] policioară sf [At: LB / V: (reg) pel~, polec~, ~or sn / Pl: ~re / E: poliță1 + -ioară] 1-4 (Pop; șhp) Poliță1 (1-2) (mică) Si: (pop) policuță (1-4). 5 (Reg) Firidă la sobă. 6 (Reg) Pervaz. 7 (Reg) Parte de jos a jugului, pe care se sprijină gâtul boilor. 8 (Reg) Parte a osiei care trece pe sub car sau căruță Si: (reg) opeal, perinoc (1), scaun. 9 (Reg) Pârleaz. 10 (Reg) Fiecare dintre scândurile care unesc transversal extremitățile războiului de țesut Si: (reg) arțar. 11 (Reg; îf polecioară) Colibă mică.
3. [DLRLC] POLICIOARĂ, policioare, s. f. 1. Diminutiv al lui poliță1. Pe-a icoanei policioară busuioc și mint-uscată. EMINESCU, O. I 84. Punctul roș al unei candele care ardea pe o policioară. id. N. 57. Păsărică pestricioară, La popa pe policioară (Cartea). PĂSCULESCU, L. P. 76. 2. Partea de jos a jugului. Policioara... este scîndura de jos a jugului. PAMFILE, I. C. 138.
4. [Șăineanu, ed. VI] policioară f. 1. poliță mică; 2. partea de jos a jugului.
5. [Scriban] policĭóară f., pl. e (oa dift.). Poliță mică (scîndură). Lopățică, podhorniță.
6. [MDA2] pelicioară sf vz policioară
7. [MDA2] polecioară sf vz policioară
8. [MDA2] policior sn vz policioară
9. [DOOM 3] policioară s. f., g.-d. art. policioarei; pl. policioare
10. [DOOM 2] policioară s. f., g.-d. art. policioarei; pl. policioare
11. [IVO-III] policioară, -re.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL