1. [MDA2] polfăit1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: (rar) ~uri / E: polfăi] (Reg) 1 Polfăială (1). 2 Molfăială. 3 Polfăială (3).
2. [MDA2] polfăit2, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: polfăi] (Mun) 1 Care mănâncă încet, molfăind în gingii. 2 Care mișcă luleaua în gură în timp ce fumează. 3 (Pex; d. fumat) Care se practică prin mișcarea lulelei în gură cu limba. 4 Care vorbește cu greutate și nedeslușit.
3. [DAR] polfăit1 s.n. (reg.) polfăială (v.).
4. [DAR] polfăit2, -ă, adj. (reg.) 1. care mănâncă încet, molfăind în gingii. 2. care poartă luleaua în gură în timp ce fumează. 3. care vorbește cu greutate și nedeslușit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL