1. [MDA2] polfăială sf [At: UDRESCU, GL. / P: ~fă-ia~ / Pl: ~ieli / E: polfăi + -eală] 1 (Reg) Obicei de a mânca lacom și cu zgomot Si: (reg) polfăit (1), (pop) chelfăială. 2 (Mun) Molfăială. 3 (Mun) Fel de a vorbi încet și nedeslușit Si: (reg) polfăit1 (3), polfăitură.
2. [DAR] polfăială, polfăieli, s.f. (reg.) 1. clefăială. 2. molfăială, morfoleală. 3. vorbire înceată și nedeslușită.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL