1. [MDA2] polejnic, ~ă a [At: CADE / V: (reg) ~eșn~[1], ~liezn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: cf bg полема, srb polešati „a sta culcat”] 1 (Olt; Ban; d. terenuri) Plan. 2 (Mun; d. terenuri, drumuri, acoperișuri etc.) Care este ușor înclinat.
2. [Scriban] poléjnic, -ă adj. (d. sîrb. poležati, a sta culcat cît-va timp. V. polignesc). Olt. Șes, plan: loc polejnic, bun de muncă (NPl. Ceaur, 95).
3. [MDA2] poleșnic, ~ă a vz polejnic
4. [MDA2] polieznic, ~ă a vz polejnic
5. [DER] poleșnic (poleșnică), adj. – (Olt.) Întins. Sb. poležati „a se întinde” (Candrea).
6. [DAR] polejnic, -ă, adj. (reg.) 1. (despre terenuri) întins, plan, neted, șes. 2. (despre terenuri, drumuri, acoperișuri) care este ușor înclinat, aplecat într-o parte.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL